Despre mine

Gavriil STIHARUL

Fiecare zi e un prilej minunat să faci lumea mai bună. Descoperă în fiecare zi bucurii noi, împărtăşeşte-le si celorlalţi şi vei face lumea mai bună. ...

Blogs Home » Spiritualitate » Religie » Leac din Rai

Leac din Rai

Leacuri de la Dumnezeu pentru trup, suflet si minte.

Articole Blog

01. TÂNGUIRE FĂRĂ RĂSPUNS - Apr 5, 2017 12:02:00 PM
de Gavriil Stiharul
Picură secundele roșii din pendula veche
sfredelind timpanul meu nocturn:
e sângele sau poate sunt lacrimile 
unei amintiri repetate.Aud o secure bătuta ritmic pe nicovală
și simt că ea îmi va tăia poate viața cândva
pentru vina de a te iubi.Cat de dens curg păsările nopții
 peste umbrela strălucirii
 ca un cutremur de constelații.O liniște care se cerne din vârtejul secundelor
mă face să aud mașinaria iadului
care destramă sufletele.Nu vine nimeni,
nu mă descântă nimeni –
culorile rugăciunilor inundă undele mohorâte
ale apelor de odinioară.
__________________________________Ilustrația:John William Godward (1861 – 1922)Licensing:(CC0 This work is in the public domain)

Fotografia postată de Gavriil Stiharul.
02. ULTIMA NOAPTE A FECIOAREI - Mar 26, 2017 6:02:00 AM
de Gavriil Stiharul

Ai prins izvorul în răspăr
și ai băut lacrimile nopții –
tu, fecioară, plângâdu-ți
trupul nenuntit,
negustat de buzele flămânde și sălbatice
ale voluptății mirelui așteptat.

Genele clipelor
cern argintiul lunii pline
pe rochia ta de mireasă
ce nu ai îmbracat-o niciodată.

Te vezi în ea în fiecare noapte,
cu trena măturand galaxiile,
prea îndepărtată
de astă viață.

Dar mirele întârzie pentru prima oară
în somnul tău de fecioară,
care în toate nopțile
nu a știut decât să aibă vise frumoase.
____________________________
Ilustrația:
Portret de mireasă de Laurits Tuxen (1853 –1927)
Licensing:
(CC0 This work is in the public domain)
03. ÎNTREBAREA MORȚII - Mar 14, 2017 4:45:00 PM
de Gavriil Stiharul

Auzi cum foșnește cineva la geam:
e-un înger sau e chiar eternitatea,
e atâta cer și e atâta pace
că simți cum se rostogolesc
peste orașul bolnav și bătrân
picături de lacrimi dintr-o perfuzie uitată.

Auzi întrebarea morții cum trece prin oameni
Orașul răzbit de stele se afundă în somn
și în coșmaruri.

În visul meu, prietenii sunt atât de străini
că nu se cunosc
nici atunci când se reîntâlnesc
și în această primăvară.

_________________________________
Ilustrația:
Paul Cornoyer (1864-1923)
Licensing:
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons

Fotografia postată de Gavriil Stiharul.
04. CLEPSIDRA CU LACRIMI - Feb 19, 2017 9:23:00 AM
Poème de  Gabriel Iordan-Dorobanțu 

Timpul fericirii e dat cu măsură,
în dușmănoase valuri iubirea asemenea unui miracol își așteaptă sorocul.

Scriptura vorbește, buzele tac,
Prea însetate de viață, pleopele umede descântă jilavul dimineților
și martor ni-i doar steaua bunei spranțe.

Sărutul ne va sorbi în cercuri 
și aștrii scuturați de jocuri de copii
întregesc perfecțiunea femeii mame.

Avem în fiecare zi șansa să ne naștem triști
buzele se vor ofili de atâta moarte
mugurii cutremură un univers imperfect.

În ce constelație să te așez, iubito?
Două stele care vor clipi în veșnicie,
vor trimite lacrimi care îmi vor aminti
că undeva s-a născut un prunc nefericit.
_______________________________

Ilustrația:
Benjamin-Constant-Contemplation
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Benjamin-Constant-Contemplation.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
Fotografia postată de Gavriil Stiharul.
05. PRIMUL ÎNDEMN - Sep 27, 2016 9:17:00 AM
gavriil1

de Gavriil Stiharul

De la mine și până la vise de lumină,
trebuie să pășesc prin somnul greu
când deasupra norii negri
frământă frenetic luna.

Când farul ochilor tăi străbate mările sufletului meu bolnav,
ce navă străină plutește în derivă
pe valurile adâncului-de lacrimi?
Acoperă-mă cu umbra șoaptelor
sunt rest de noapte în zorile tale
și, iată, tu vei destrăma toate îndoielile.

Am să văd cruda. realitate a eului,
Mă voi bucura sau poate mă voi întrista...
Azi, numai speranța mă întărește.
că timpanul tău
a fost martor la primul îndemn
rostit pe când pământul era netocmit şi gol
și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
_________________________________________

Ilustrația:
Sfânta Muceniţă Iulia de Gabriel von Max (1840–1915))
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=24469437
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons



...






06. RUGĂCIUNE PENTRU DEZLEGARE DE FARMECE (1) - Sep 9, 2016 5:34:00 PM
gavriil1

de Gavriil Stiharul

Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaş
risipească-se ca fumul ucigaş,
în calea vântului, ca fumul ucigaş [2]

Risipeşte, Doamne, reaua pătimire
şi dă vieţii mele însănătoşire,
sufletului robit însănătoşire.



Risipeşte al vicleanului farmec viu [3],
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.

Risipeşte vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n ţărână,
albă si zdrobită pasăre-n ţărână.

Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire [4]
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.

Sfântul Tău Nume să-nfricoşeze acum,
pe îngerul căzut, pe magul cel nebun,
cu Sfântul Tău nume, ceartă-l pe cel nebun.

Vădeşte lumii întregi pe cel viclean,
farmecul viu trimis prin gândul cel viclean,
Oh, Doamne, întoarce gândul cel viclean.

Sufletului dă-i tihna cea dulce,
vraja risipeşte cu Sfânta Ta cruce,
scutul meu să fie Sfânta Ta cruce.

Şi-atunci, Sfinte, chiar şi în a morţii vale,
eu voi sta-n picioare, Numele Tău-i zale,
Alţii vor cădea, Numele Tău-i zale.
______________________________________
1. Recomandarea autorului este ca poemul să fie receptat ca text literar.
2. Vezi psalmul 67 ce se cântă la Slujba Învierii „Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmaşii Lui, şi fugind de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe El ! Precum se împrăştie fumul şi nu mai este, precum se topeşte ceara de la faţă focului topeşte fumul de la faţa focului, Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iară drepţii se veselesc. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!”
Stihurile psalmului 68 au fost folosite la alcătuirea „Rânduielii care se face la casa sau locul ce sunt supărate de farmece sau descântece”: „Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul. Precum se împrăştie fumul şi nu mai este, precum se topeşte ceara de la faţă focului, aşa să piară diavolii cei fermecători şi descântători de la faţa lui Dumnezeu; iar robii lui Dumnezeu, aceştia să se bucure de Domnul şi să se veselescă” (Aghiasmatar, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1984).
3. Vezi I. Aurel Candrea, Folclorul medical român comparat. Privire generala. Medicina magică”, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1944 :“Vrăjitoarea descântă argintul-viu şi-l trimite cui i se porunceşte. Argintul-viu pleacă singur de la vrăjitoare şi, ajungând la casa unde e hotărât, se risipeşte în cofe, în străchini, în aşternuturi şi în toate lucrurile din casă. Cei din casă câteodată îl văd, dar nu pot face nimic ca să-l depărteze. Din toţi cei din casa, nu se îmbolnăveşte decât acela care e ursit de vrăjitoare. Bolnavul simte un fel de cârcei în tot trupul şi se umple de spuzeală, dând din ea un fel de apă. Aceasta nu se poate vindeca decât numai prin descântece şi fumuri”.
4. Psaltirea ( Psalmii lui David) este o carte a Vechiului Testament care conţine „psalmi” (cântări, imne) aprţinând, în mare parte, proorocului şi regelui David. Psalmii ocupă un rol important în cadrul serviciului divin din Biserica ortodoxă.
____________________________
Ilustrația:
Vizită la vrăjitoare de Edward Frederick Brewtnall (1846–1902)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File%3AA_Visit_to_the_Witch_1882.jpg
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)
88x31

07. COLIND - Sep 9, 2016 1:26:00 PM
gavriil1de Gavriil Stiharul
Un cer de Lerui-ler spânzurând o stea
cu lacrimă de înger şi aripă de pleoapă,
Colind sărac purtat de cei desculţi prin nea,
sfinţit de amintiri chemând la câte-o agapă.

În noi se-aud cântări din beciuri surde
ca-ntr-o fântână privind spre un mormânt
din care străjuit abis de unde
urc din greu un gând şi-o treaptă spre cuvânt.
____________________________
Ilustrația:
Înmormântarea primului născut de Nikolai Alexandrovici Iaroșenko (1846 -1898 )
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10370966
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)
88x31

08. POEM TRIST - Sep 9, 2016 5:34:00 AM
gavriil1
de Gavriil Stiharul

Când un ochi se deschid în mine
aștept răbdătoare cu pleoapele roșii
ceva din ființa ta care să mă urmeaze
în lumea de taină a lacrimilor mele
din noaptea fără gust și lună.


Plouă, iubitule, cu stropi din adâncuri.
Drumul printre coapse îl știi, 
totuși rătăcești de fiecare dată,
iar eu nu am să mai pot să te aștept.

Voi pleca ca o umbră, 
nopțile îți vor aminti de spasmele unui plâns
și de un suflet de femeie chinuit.
_____________________________________
Ilustrația:
Nud de Ramon Casas i Carbó (1866 –1932)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File%3AFlores_deshojadas_(Ramón_Casas).jpg
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)
88x31



09. DINCOLO DE PRUT - Aug 31, 2016 9:27:00 AM
gavriil1
de Gavriil Stiharul

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopţii aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărţit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.

E negru adâncul, şi la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor :
Îi dau sufletul despovărat de teamă –
Se deschide-o uşă pe un coridor...

Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...
__________________________________
Ilustrația:
Pelerin de Pavel Svedomski (1848–1904)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Юродивый.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimediaommons



10. ALEAN - Aug 31, 2016 5:50:00 AM
gavriil1

de Gavriil Stiharul

Ţi-s lacrimile izvoare de demult,
ţi-s gândurile dureri din neştiut –
trage cerul spre morminte
să plângă pe oseminte.



Ţi-e zâmbetul oţel de lună nouă
culcat pe-un pat de suflet şi de rouă –
mută nunta de cucoare
din drumul stelei căzătoare.

Se trezesc străbunii-n vise –
spre zori, porţile-s deschise…

__________________________________
Ilustrația:
Păstoriță de Nicolae Grigorescu (1838-1907)
Licensing:
(CC0 This work is in the public domain)

11. CUVÂNT LĂUNTRIC - Aug 30, 2016 10:15:00 AM
gavriil1
de Gavriil Stiharul
Zvon de nuntire se aude dinspre cimitir
la ceas tainic de vară când eşti o-nchipuire,
din caierul de gânduri îmi torci nevăzutul fir
şi ţeşi fără odihnă cămaşa mea de mire.

Dar pânza de păianjen a razelor de lună
prinde în joc de iele luceafărul de vară
şi ochiul mi se zbate, şi în auz îmi sună
prelunga agonie a astrului de seară.

Un sol trimis de craiul cetăţii dintre ape
îmi spune să fiu gata, căci ziua-i spre amurg,
eu, aripa pe care Hyperion o arde,
mă mistui în cuvintele de freamăt şi de rug.
___________________________
Ilustrația:
Gânduri îndepărtate de Wilhelm Amberg (1822–1899)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File%3AWilhelm_Amberg_-_Distant_thoughts.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
12. DOAMNA DIN VIS - May 18, 2016 5:15:00 PM
gavriil1
de Gavriil Stiharul
Aripile îngerilor – frunze plutindşi toamna pe aleiele pustiiaşteptând întoarcea paşilor ei,pentru totdeauna femeia din visele morţii.

Oamenii nu cred în veşnicieşi spun că-i doar un nostalgic zvonasemenea unui vânt tomnaticcu gust de roade cereşti.


Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,risipind miros de fân proaspăt cosit, prea eternăsă poţi suporta  anotimpurile muritoare.
Sufletul trandafirului  de John William Waterhouse (1849-1917) ___________________________________Ilustrația:
Sufletul trandafirului  de John William Waterhouse (1849-1917)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)



13. DOAMNA DIN VIS - May 18, 2016 5:15:00 PM
gavriil1
de Gavriil Stiharul
Aripile îngerilor – frunze plutindşi toamna pe aleiele pustiiaşteptând întoarcea paşilor ei,pentru totdeauna femeia din visele morţii.

Oamenii nu cred în veşnicieşi spun că-i doar un nostalgic zvonasemenea unui vânt tomnaticcu gust de roade cereşti.


Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,risipind miros de fân proaspăt cosit, prea eternăsă poţi suporta  anotimpurile muritoare.
Sufletul trandafirului  de John William Waterhouse (1849-1917) ___________________________________Ilustrația:
Sufletul trandafirului  de John William Waterhouse (1849-1917)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)



14. NOBILUL AMURG - May 13, 2016 11:13:00 AM
gavriil1
de Gavriil Stiharul

În tine uneori e-atât de trist
că lacrimile se-ntorc către izvor
chemate de regrete care dor
şi ard netrăita tinereţe.


E târziu şi stelele ‒ păsări tăcute ‒
discret şi-au strâns aripile-n zori,
în ochii tăi nedezlegate ghicitori
aleg să moară-n veacuri nenăscute.

File:The-sleeper.jpg___________________________________
Ilustrația:Somn de Natale Schiavone (1777 – 1858)Sursa: Wikimedia Commons(CC0 This work is in the public domain)

15. POEMUL FEMEII - May 10, 2016 7:47:00 AM
gavriil1
de Gavriil StiharulŞi de iubirea-i taină şi tăcere
care duce-n suflet neştiutul gând,
femeia-i vioara ce-ngână-n durere
freamătul din rodul tainic şi rotund.


O lacrimă deschisă spre departe
coboară-n noapte furtunile de spaimă,
dar pleoapa nopţii trăgând oblon de moarte
îi cere anii netrăiţi drept vamă.
Cine-a iubit-o într-un rest de-asfinţit,
călător pe drumul frunzelor de toamnă,
a simţit sărutul vieţii răzvrătit
spălând păcatele din nestinsa rană.1067889_320
Ilustrația:Tânără de Étienne Adolphe Piot
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)

16. DOAMNA DIN VIS - May 8, 2016 7:35:00 AM
gavriil1
de Gavriil Stiharul


Aripile îngerilor – frunze plutind
şi toamna pe aleile pustii
aşteptând întoarcea paşilor ei,
pentru totdeauna femeia din visele morţii.


Oamenii nu cred în veşnicie
şi spun că-i doar un nostalgic zvon
asemenea unui vânt tomnatic
cu gust de roade cereşti.

Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,
risipind miros de fân proaspăt cosit,
prea eternă
să poţi suporta anotimpurile muritoare.


Miranda_-_The_Tempest_JWW___________________________________
Ilustrația:
Miranda de John William Waterhouse (1849 –1917)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)



17. SAṂSĀRA - Apr 25, 2016 8:41:00 AM
gavriil1
de Gavriil Stiharul

Între două rodii, femeia arzândă
râde şi trupul alb dansează şi se zbate –
patima-i vibrează flămândă –
şi i se scurg în somn gânduri vinovate.


O mare de neguri ce aspru veşmânt,
vei ieşi mai pură din nehotare?
Doar pescăruşii ţipă agonizând
legănaţi de vânturile din ape şi sare .


Te voi regăsi dincolo de noapte şi de noi
pe pajiştea luminii fără anotimpuri…
Apoi, amnezici, neputincioşi şi goi
vom reveni în valurile lumii cu alte chipuri.

Nonnenbruch___________________________________
Ilustrația:
Tânăra fată de Max Nonnenbruch ( 1857-1922)
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)




18. INOROGUL ÎNDRĂGEŞTE FECIOARA - Apr 25, 2016 5:47:00 AM
gavriil1

de Gavriil Stiharul

Inorogul iar s-a zorit să vină,
s-a strecurat înveşmântat în noapte
cu mândrul corn proptit în luna plină,
păşind pe stele albe şi curate.


Dar toţi au tras obloanele la case
şi numai tu, pe prispa dinspre lună,
ţi-ai împletit cosiţele cu raze
şi-ai aşteptat pe mire cu cunună.


Satul adoarme vegheat de luceafăr,
taina fecioarelor s-ascunde în vis,
molia macină zestrea din cufăr,
tu ai trecut peste hotarul nescris.


De şapte ori va trece discul lunii,
din tencuială, sfinţii luminează,
în cădelniţi, smirna şi tăciunii
încă o dată se îmbrăţişează.




19. ÎN AŞTEPTAREA UNICORNULUI - Apr 19, 2016 1:34:00 PM
gavriil1

de Gavriil Stiharul

Un zbor de paşi sau nălucire,
când roua – lacrimă de diamant –
dă pleoapei serii strălucire
şi mantie s-aşterne peste neant?


Deschide poarta dinspre mare
şi zvonul îl ascultă-n scoica grea:
sunt paşi sau cârduri de cucoare,
rumoarea tremurând din stea în stea?


Dar tu – un cântec peste ape
ajuns pe pajiştea de peste nori
când marea nu ne mai încape –
va trebui de-acum să nu mai mori.

calm-sea Mare liniştită de Feliks Michal Wygrzywalski (1875 – 1944)
20. STROPI DE NOAPTE - Apr 18, 2016 3:34:00 PM
gavriil1
Gavriil StiharulSunt stropi de noapte acei ochi care nu mint
în strălucirea zorilor aprinse
când bolta înfrântă de un nor cernit
urmează mersul pleoapelor deschise?


Să-ţi cer să cobori privirea către mine –
eu, umila lumânare care se topeşte –,
să potriveşti lumina zilei către mâine,
să simţi flacăra în tine cum creşte?Nu vei mai putea întuneca vreodată zarea:
scânteia unui gând stingher te va trăda,
când norii sterpi se vor uni cu marea,
în piepturile noastre pescăruşii vor ţipa.
Fată cu cercel de perlă de Johannes Vermeer (1632-1675)
21. OFRANDĂ - Apr 16, 2016 5:06:00 PM
gavriil1
de Gavriil Stiharul


Se reaprind   clipele din cearcănele morţiişi  dorinţa îmi arde gurguiele   precum  o pradă –dacă ochii tăi, iubite,  sunt tăciuni   pe rugul nopţii,în sărutul  meu,   şoptirea e de-acum ofrandă.
Lasă-mă să-ţi spun cum lângă  noi va agoniza consumată luna,cum tăcerea ei preschimbă zorile  într-un un greu  prohod,şi cum stelele se vor topi una câte una...Să-ţi spun că, în pântec,  iubirea  începe să dea rod.


eve
Eva de Firmin Baes (1874-1943)
22. POEM DESPRE NOI DOI, ÎNGERI, PĂSĂRI ȘI VISE DE CRISTAL - Apr 16, 2016 12:49:00 PM
gavriil1de Gavriil StiharulIată, iubito, cum respirai din toamne,
arterele purtau voluptăți violet,
în trup pulsau unde stârnind uragane,
când flux-al nopții curgea-n beții de balet.



Poate iar mă vei chema în plăceri neștiute,
poate iar te voi urma în gânduri vinovate,
mă vei primi în adâncul privirilor mute,
ca arșita s-o stingem în cămări neumblate.


Ce voluptate să ne-afundăm în așternuturi
scăldându-ne-n roua caldă-a trupurilor moi! –
atât de sălbatic vom căuta noi ținuturi
ca nevindecați de depărtări să zburăm în noi.


Tu vei fi pasăre albastră vâslind la hotar,
eu mă voi visa rest de-aripă purtată de gând,
dar, intre noi, atâția nori, atâta cristal,
atâți îngeri stăvezii și risipă de vânt.





























Ilustrația:În zori de Julius LeBlanc Stewart (1855–1919)Licensing:https://commons.wikimedia.org/wiki/File%3AJulius_Leblanc_Stewart_Sunlight.jpegSursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)
















23. POEM - Apr 16, 2016 9:10:00 AM
de Gavriil Stiharul
Priveghiul buzelor: rugăciunea
aplecându-se peste cuvinte –
ele vor aduce slavă
ploilor şi sărutărilor fierbinţi,
şi petalelor de crin risipite în mângâierea adierii de praznice.


Ce sfinte sunt binecuvântările
mlădiate de şoaptele feciorelnice ale suferinţei.
În noi sunt zorile de fiecare dată
când dimineaţa deschidem ochii ca o înviere.


Îmi mântuiesc şi eu sufletul
odată cu iarba paşilor tăi
care au îndrăznit încă o dată să salte
în iluzia păsării biruitoare peste noapte.





marie-madeleine
Femeie nud de Herman Jean Joseph Richir (Herman Richir) (1866 –1942)
24. A fi femeie - Feb 22, 2014 7:37:00 AM
A fi femeie-nseamnă să arzi într-o iubire
şi-a legăna la sân pe pruncul Dumnezeu,
să-aduci în viaţă balsamuri din psaltire,
să găseşti putere să crezi când ţi-e mai greu.


A fi femeie-nseamnă să te ridici mai demn
din temniţele silei zidite de tirani.
Lanţurile urii să-ţi fie semn şi-ndemn,
iertarea - balsam duşmanilor de ani.


A fi femeie-nseamnă ca pasărea ce arde
să nu te lase să-ţi pleci genunchii iar şi iar,
ci să cheme cerul pentru-un zbor departe,
vâslele speranţei bătând şi lin, şi rar.


A fi femeie-nseamnă ca prin pustiul zilei
să treci sprijinită de-o îngerească mână,
iertand la toţi dispreţul sau pomana milei,
zâmbind ticaloasei feţe înjositor de bună.


A fi femeie-nseamnă să crească-o taină-n tine,
rod al podoabelor curcubeielor cununi,
căci singură nu eşti, arvuna unui bine
o primeşti în clipe de priveghi şi rugăciuni.



______________________________________________________________________________

Ilustrația:Fată pe plajă de  Max Nonnenbruch  (1857-1922)
Sursa Wikipedia.org(CC0 This work is in the public domain)


Vezi şi volumul Taina fecioarelorSee also my book Taina fecioarelorVoir aussi mon livre  Taina fecioarelor




25. Poemul iubirilor târzii - Jan 19, 2014 1:08:00 PM
Frunze de cuvinte nearse de geruri
se zbat în priviri lipind gând de gând,
îmi vorbeşti deodată cu tristeţi de ceruri,
şi ochii stelelor mai reci ca nicicând.


De cum m-ar arde asfinţituri din care
vărsai atâta soare în toamne târzii,
ai oprit râsul, şi golul lui mă doare –
emoţie de seară, doar în cuvânt mai vii.


Clipele stau pe răsuflările noaste
ca pe valurile unui ocean ne'nceput –
cineva le cată-n adâncuri albastre,
dar oarbe plutesc spre ţărm neştiut.



 Podul din pădure de  Rafail Sergeevich Levitsky (1847-1940)


Vezi şi volumul Taina fecioarelorSee also my book Taina fecioarelorVoir aussi mon livre  Taina fecioarelor