Despre mine

Allyna Alina

Blogs Home » Personal » Personale » Sertarul cu gânduri

Sertarul cu gânduri

Sentimente, gânduri, inimi, întâmplări, amintiri și atât.

Articole Blog

01. Revenire - Dec 1, 2018 11:56:00 AM


  M-am reapucat de mine. De tine. De noi. De tot ce respirăm și devorăm ca niște canibali nesătui. Fară oprire. Fară gânduri. Doar sentimente. 
 M-am uitat în jur. Toți s-au spălat. S-au spălat de bunătate. S-au spălat de iubire și de realitate și s-au îmbrăcat cu cele mai morbide haine pătate din abundență cu nepăsare, egoism, răutate și țesute din minciună. 
  Sufletul tău ce spune? Al meu urlă. Plânge și supraviețuiește în lumea construită de către ceilalți. O realitate falsă, care se descompune pe zi ce trece, lăsând la suprafață doar resturile defecte care strică în timp fărâma aia mică de adevăr. Fărâma aia mică de speranță pe care o avem toți în suflet. Fărâma aia mică de bunătate de care sperăm toți să ne bucurăm la un moment dat de ea. Fărâma aia mică de iubire pe care toți vrem să o simțim la un moment dat. 
Ne mulțumim cu puțin, neștiind că de fapt puținul se poate transforma în mai mult cu ajutorul stăruinței. Mereu e loc de mai mult, la fel cum e loc și de mai bine. 
Pe curând! Alina A. 
Sursă imagine: http://www.newsbiella.it/2016/10/05/leggi-notizia/argomenti/cultura-e-spettacoli/articolo/a-palazzo-gromo-losa-il-centro-con-la-mente-intorno.html

02. Muză răpitoare - Oct 28, 2016 10:27:00 PM


Orice femeie are demonul ei propriu în suflet. Orice bărbat are propria lui scorpie în minte. 
Tu ce vrei să îmi iei? Trupul? Sufletul? Inima? Sau doar mintea?Mi-ai furat privirea. Mi-ai zăpăcit mintea. Mi-ai îmbătat sufletul. 
Dar hai să ne îmbătăm sufletele împreună. Hai să ne dezgolim mințile unul în fața celuilalt. Să ne dezbrăcăm de secrete și să ne învelim cu privirea. 
Uită cine ești, dar amintește-ți cine sunt eu. Eu o să uit de mine și am să ma regăsesc în tine. Ah..! Muză nebună, ține-mă de mână!
Îmi era dor. Îmi era dor să gândesc mai departe de realitate. Îmi era dor sa îmi reamintesc că obiceiurile vechi mor greu....sau poate niciodată. 
Am să răpesc rapitorul. Am sa mănânc fiecare bucațică din sufletul tău și am să-ți devorez mintea. O să te savurez până la ultima picatură de vin scursă din pahar. Am să ma joc cu tine până o să înveți că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Chiar dacă o sa vrei să fugi, o să vrei te întorci. 
Îmi liniștesti sufletul. Îmi furi gândul. Îmi cutremuri trupul. Bun venit în lumea mea. Îți garantez că nu o să vrei să te mai desparți de ea. 
„Damn your eyes...”




03. Așteptări - Feb 28, 2015 8:55:00 PM




Oare cat poți aștepta ceva de la cineva care nu ți-a demonstrat nimic pană acum?

 Zi-mi ce aștept.
 Chiar te rog.
 Uită-te atent la mine și zi-mi ce aștept de foarte mult timp.
 Nu știi, așa e?

 Cândva am avut pretenții multe. Și toate erau legate de tine. Acum am doar așteptări care pălesc treptat, dar înfloresc când mă uit la mine. Și nu mai aștept nimic de la tine, ci doar de la mine. Cum pot să am așteptări sau pretenții când e vorba de tine când eu nu le aplicam deloc la mine?

 Nu vreau să exist. Vreau să trăiesc. Să simt tot ceea ce se poate simți. Iar dacă mă rănesc și tu nu vrei să ajuți la vindecare, cu siguranță altcineva o să fie dornic să dea  o mână de ajutor. Iar dacă o să ma ranești chiar tu, am să plec. Și stiu că dacă am să plec, am să o fac de tot. Dar nu vreau asta acum. Simt că incă mai am puterea să lupt și să sper că o să te pot ține lângă mine ca să îmi fie bine. Dar nu oblig. Și nu mai cer.

 Dar mai știu că dacă tu o să pleci...o să te întorci, iar eu am să te primesc. Am să te primesc doar ca să aflu de ce ai plecat. Să știu ce nu ți-am dat de fapt, pentru că dacă tu pleci acum, eu pot pleca după ce te întorci tu. Fară urme, remuscări și lacrimi ce vor fi de mult vărsate. Plec doar cu un bagaj de convingeri care pe viitor îmi vor aminti de ce e bine să fii independent și sigur pe tine.

 Mă schimb, dar nu pentru tine, pentru mine, ca să îmi fie mai bine. 


04. Iubire la feminin - Jan 25, 2015 2:37:00 PM

  Azi gândurile-mi sunt zgomotoase. Azi mi-am luat inspirația înapoi.

  Nu te-am vazut de ceva vreme, iubire. Ți-ai pus amprenta atât de adânc pe mine încât și dacă ar trece ani fară tine, tu tot ai fi prezent pretutindeni. Poate greșesc, dar simt că pierd teren. Am atât de multe să îți zic, dar știu că nu m-ai asculta. Sau dacă o faci, nu cred că ai schimba ceva. Iar să vorbesc în zadar nu vreau, dar nici să lupt singură.
  Vezi tu....inima mea nu o să asculte niciodată de mintea mea. Eu te iubesc cu inima. Dacă te-aș iubi cu mintea, nu ar mai exista un NOI. Și am decis cu inima să lupt, chiar dacă imi e greu. Am decis cu inima să nu renunț, chiar dacă seara mai există posibilitatea ca lacrimile mele să ude perna. Dar vezi tu, totul în viață are o limită. La un moment dat îți schimbi rutina, te plictisești și treci la ceva nou dacă vezi că nu ai rezultatele pe care ți le dorești. 
  Eu daruiesc, chiar și fară să primesc. Dar într-un final eu cu ce mai supraviețuiesc?
  Dar azi las negativismul în altă parte, am să îmi amintesc de el doar la proba contrarie. Azi am decis să îmi las toată paranoia de femeie la o parte, toate mofturile, toate gândurile nefondate și am să încep să gandesc puțin la masculin. Dar nu am să las la o parte egoismul feminin de care sufăr și nici nu promit că bipolaritatea care își pune amprenta în anumite momente va dispărea complet. E prea greu să renunț să te văd. E prea greu să fiu rea prea mult timp. E prea greu să renunț la NOI. Singurul lucru pe care îl refuz legat de tine, este să te pierd.
 Nu ai cum să mă condamni că te iubesc. Inima mea a decis singură asta, deși e tristă uneori. Dar atunci mintea vine în ajutor și începe să deruleze în ordine toate momentele în care m-ai pus pe picioare și mi-ai încălzit sufletul cum știai tu mai bine, om minunat de imperfect ce ești.
 Azi, am decis să te iau așa cum ești, cu bune, cu rele, cu tot ce ai de oferit. Eu doar am să merg la pas cu timpul și am să observ în tăcere ceea ce el decide legat de noi. 


05. Ianuarie. Iar nu are luna soare și cuvântul tău culoare. - Jan 21, 2014 8:10:00 PM


jwplayer('embed').setup({'flashplayer': 'http://player.longtailvideo.com/player.swf','id': 'playerID','width': '320','height': '24','file': 'http://dl.soundowl.com/68wn.mp3','controlbar': 'bottom','volume': '50','autostart': 'false','description': 'Mecca Kalani - Feel Me Free MP3 Download','author': 'Mecca Kalani - Feel Me MP3 Download','title': 'Mecca Kalani - Feel Me'});

  Deși afară e frig, eu nu-l simt. Nu-l simt venind, nu-l simt adormind. Simt adormind doar timpul în care suntem împreuna. Suntem împreună nu de o săptamană sau lună, ci de mult mai multe adunate și puse într-o viață bună, dar nebună. 
  Deși mintea știe deja...inima e încăpațânata. Niciodată nu acceptă ceea ce e de fapt adevarat. Îi ia mai mult timp să accepte realitatea și asta doar pentru că speranța este sadită în suflet, nu în minte. E greu să scoți din viața ta ceva ce a prins radacini adanci în tine. Și cu toții știm că dacă radacinile sunt doar taiate, ele cresc înapoi.   Dar de vei vrea să scapi cu adevărat de ele, îți trebuie un întreg arsenal de unelte. Unelte precum voința, încrederea de sine, ambița și multe altele care izvorăsc doar din propria persoană.  Și dacă nu poți...caută ceva care să te motiveze. Acel ceva sau CINEVA care e mai puternic decât tine în momentul de față și te inspiră să aspiri la mai mult și la ceva mai bun.
   Tu...mi-ai zis zilele trecute ca de ceea ce îți este frică, de aia nu scapi. Atunci e bine pentru că mie îmi e frică sa ma iubești, să ma iubești pentru totdeauna.  Dar de atâta timp îmi umplu paginile goale cu tine încât noi doi nu mai suntem doi, suntem unul.
 Dar totuși dacă ai curajul să pleci, poți pleca pentru că și eu am curajul la rândul meu să închid după tine atât de bine orice ușă sau fereastră încât nu o să mai poți intra niciodată în locul pe care l-ai lăsat cu bună știința și fară să te uiți în urmă.
 Eu ți-am deschis ușa, dar singurul care poate decide dacă trece pragul sau nu ești doar tu.

 De ce TU? De ce EU? De ce noi? De ce amândoi?
 Cât de tare trebuie să țip ca să mă auzi cu adevărat? Cât de tare trebuie să te lovesc ca să simți? Cât de mult trebuie să mă zbat ca să reușesc?
 Atatea întrebari, atatea lamentări...atatea drame neregizate încă. Atâtea gânduri infinite ce mă poartă unde nici macar nu pot ajunge în realitate. Gânduri ce se leagă în permanență de prezența ta. 
  Dar mă topesc. Nu pot să fiu tare în prezența ta. Nu pot să mai fiu eu persoana aia dură care tine piept la orice problemă. Și știi ce mă enervează cel mai tare? Ca nu pot să te fraieresc. Din toată lumea, tu ești fix persoana care își bate joc de încercările mele de disimulare.
  Păi mai pot să fiu eu rea cand tu mă faci să fiu cuminte?
  Mai pot eu să ma uit în urmă când îmi tu îmi ții capul să ma uit doar înainte?

  Poți să îmi răspunzi la întrebările pe care le am? Fericirea mea ar crește și prin raspunsul a unei întrebări singure. Tu alegi la care răspunzi, iar pană răspunzi și la celelalte, eu am să îmi exersez tăcut răbdarea. Am să pun preț pe cuvinte și pe ceea ce fiecare simte. Iar dacă luna ianuarie nu are soare, nu te plange, promit că îți desenez eu unul în fiecare zi. Iar dacă luna de pe cer e departe de soare, nu te teme, ei se iubesc și la depărtare. 

 Am să dansez cu ploaia și am să merg la pas cu vântul,
 Să nu crezi niciodată că am să fug de tine mancând pamântul. 


06. Scrisori de toamnă - Sep 7, 2013 8:28:00 PM

   Sunt eu. Nu am dispărut niciodată. Am rămas doar în urmă. În urmă cu tot ce a contat vreodată… şi îţi scriu doar despre ce nu pot să vorbesc. 



Bună străine....


Tu ce ai venit să îmi iei?
Tu ce ai venit să îmi laşi?


  Eu ştiu doar ce am de oferit. Ştiu doar că mă afund în necunoscut ca să pot primi tot ceea ce îmi doresc. Poate nu merit să primesc nimic, dar e greşit să speri şi să lupţi? Poate nici tu nu meriţi să îţi scriu aceste rânduri. Poate nici măcar nu am să îţi dau dreptul să citeşti ceea ce îţi dezvălui şi am să şterg orice urmă a destăinuirii mele tacute.
  Tot ce ai putut să îmi laşi în gând a fost simpla întrebare la care şi eu la rândul meu aştept raspuns de la tine. „Cine eşti?”
   Am să îmi permit să îţi distrug imaginaţia şi să îţi înlătur gândurile deja formate despre mine.  Cine sunt eu? Pot să fiu ce vrei tu, prietenă, iubită, amantă, parteneră...sau orice altceva. Cât timp îmi este bine, îţi pot face pe plac. 

Cine sunt?
 Sunt om în primul rând...sau cel puţin aşa îmi place să cred. Am fost numită ignorantă, figurantă, insensibilă, imorală...şi poate şi mai rău, iar asta doar pentru ca nu jucam dupa bunul plac al tuturor. Dar mă mai pot numi om dacă sunt aşa? Am rănit, am suferit, am zâmbit, am mers mai departe. Sunt rece, dar am o inimă. Altfel...cum aş putea sa traiesc?
 De ce trăiesc? Îmi poţi explica? De ce trăiesc când în fiecare zi mor câte puţin? Cele mai chinuitoare întrebări sunt cele care sunt menite să nu aibă niciodată răspuns. Cele mai apăsătoare lucruri sunt cele care se nu încadrează în sfera certitudinii şi siguranţei. 
 Am obosit.
 Am obosit să caut perfecţiunea în orice lucru fie el cât de mărunt. Tinereţea se îndepărtează de mine şi simt că mâna mea nu o să mai simtă căldura alteia.
 Nu te pot lăsa sa te agăţi de instabilitate, de lucrurile complicate. Nu am să te las să te legi la cap dacă nu te doare. Ambiţia ta nu face altceva decât să îmi dezvolte abilităţile ce stau mai mult în sfera personajului negativ.
 Doar dacă ma iei de mâna, o să ai parte de aventură. Dar înţelege că nu sunt stabilă, nu sunt pusă pe pace, nu sunt ceea ce ţie probabil îţi place. Am aparenţe înşelătoare, privire răpitoare, vorbe înţepătoare şi ganduri ucigătoare. Te pot băga în uitare. Un fel de anestezic ce se risipeşte odată cu venirea zorilor. 
  Rândurile mi se apropie de sfârşit. Nu ştiu ce aş mai putea să îţi cer sau să îţi zic.   Tot ce aş vrea e ca tu să stai. De bună voie. Să îmi pot sorta măştile pe care sunt nevoită să le port în anumite momente. Să te ating şi să nu dispari.
                                                                       Semnat, A ta străină ce ascultă muzică în surdină.


 

Draga mea,

Eu nu am venit să iau, am venit să dau.
Eu am venit sa las ceea ce îşi doreşte fiecare.            
  Eu nu am să te mai întreb nimic. Astea sunt rândurile mele şi am decis sa nu pun nici măcar un semn de întrebare. Am decis să îţi dărâm zidurile imaginare care te înconjoară şi să te scot din carapace, să te fac sa simţi viaţa în stilul meu.   Te vreau mai mult decât te-am avut pâna acum. Şi am să fac tot ce pot sa obţin şi ultimul gram al atenţiei tale. Nu îmi mai pasă cine eşti acum sau ce ai fost în trecut. Îmi pasă doar de cine o sa fii lânga mine, pentru că ghici ce, eu nu vreau să ma agăţ de tine, vreau să mă leg de tine şi să nu îţi mai dau drumul decât atunci când o să îţi doreşti singură asta. 
  Vreau doar să te informez că tentativa ta de a mă face să cred despre tine că eşti o victimă a negativismului a eşuat. Ştiu ca e o capcană feminină, tipică pentru cele de tipul tău. Din pacate pentru tine, sunt un misogin, un misogin care iubeşte femeile şi nu poate să trăiasca fară ele. O totală contrazicere. Nu suntem diferiţi. Doua personaje negative dacă tu vrei să crezi asta.  E fermecător cum poate încăpea în toată fiinţa ta atât dramatism sincer, deşi aparent rândurile tale sunt menite să mă facă să dau bir cu fugiţii, ele nu sunt decat un apel „disperat” catre o ultimă speranţă.
  Eu...sunt cel pe care nu o să îl uiţi cate zile o să mai ai. Sunt cel alături de care o să mori puţin câte puţin. Sunt cel care o să te încălzească în fiecare dimineţă. Sunt cel care o să îţi numere zilele fericite şi o să ţi le curme pe cele rele.   Viaţa mea o sa fie mult mai fericită alături de tine decât alături de o „străină” care o face în permanenţă pe martira sub acoperire. Am să te învăt că perfecţiunea nu se caută, ci se creează.     Menirea mea nu e să te aburesc cu vorbe atent alese, ci să te fac sa simţi ceea ce trebuie, să înveţi că timpul e prea scurt pentru a te baricada în propriul castel. E mai uşor să traversezi poduri decât să te caţări pe ziduri.
  În ultimele rânduri îţi promit că o să fiu ultimul care o să îţi poarte săruturile şi îmbraţişările, iar trupul meu o să îţi poarte mirosul până în pămant.  Eşti aşa cum eşti, iar eu am decis sa ma îmbrac cu tine şi cu tot ce ai de oferit.




                                            Semnat, cel care nu o să îţi mai dea drumul până la sfârşitul zilelor tale.  


07. Scurt. - Apr 30, 2013 8:50:00 PM


Se întâmpla uneori sa devii ceea ce cândva ai zis ca nu o sa fii. Viata nu urmeaza întotdeauna cursul pe care tu îl vrei.
 Se mai intampla uneori să ştii unde eşti, dar încotro te îndrepţi habar să nu ai.
  Viaţa e ca un joc, daca ştii cum să îl joci, câştigi, dacă nu, înveţi.


08. Zic pas - Mar 31, 2013 6:50:00 PM

De data asta nu mă mai întorc.Nu mă mai chema,Nu mă mai striga...Mi-ai umbrit prea mult viaţa.
Nu mă las, zic pas...La tot ce a fost şi ce a mai rămas.Te las, ma uit la ceas,Nici măcar un minunt nu ne-a mai rămas.
Timpul te-a defavorizat,Singur ţi-ai dat şah mat.Ai rămas şocat, marcatIar inima şi gândul mie mi le-ai încărcat.
Ai stagnat, n-ai evoluat,Timpul tu mie mi l-ai furat.M-ai facut să cred că are rost,Să construiesc cu noi un viitor pus la adăpost.
Şi îţi zic pas, ia-o uşor la pasNu mai face popas.Nici măcar eu nu mai sunt în impas,Aşa că pleacă te rog uşor la pas.
Am nevoie să respir uşuratCa şi cum nimic nu s-ar fi întamplat.Că timpul le vindecă pe toateAtunci când voinţa de la drum nu se abate.
Când nu mai merge, nu mai mergeNu mai are rost ca sentimentele inima să mi-o alerge.Ce rost mai are să te întorci acolo unde odată ai mai fost?Când ştii clar ca de fapt inima ta nu a fost la adăpost.
Închide ochii şi visează,În gând până şi inima dansează.Nu trebuie să te mai intereseze,Eu una nu mai las viaţa să ma streseze.
Şi zâmbeşte,Cineva acolo sus te iubeşte.Dar nu vine acum,Momentan viaţa are pentru tine un alt drum.
Şi-am zis pas, la tot ce în mine rau a rămas,Mi-am luat bun rămas.Şi-am lăsat loc în suflet celor ce contează,Deoarece ei viaţa cu un zâmbet mi-o înfrumuseţează.


Toate cele bune! :)


09. Sentimente neutre - Feb 28, 2013 9:40:00 PM
Razele soarelui încercau sa se strecoare uşor prin perdeaua de un roşu stins ce atingea greoi podeaua. Ceasul deşteptător a dat trezirea sufletului ce se odihnea liniştit după lungi reflectări la propria situaţie.   S-a ridicat, a dat perdeaua şi s-a bucurat de razele soarelui ce îi încălzea chipul.
  Şi-a facut o cafea, a luat o foaie şi un pix, s-a aşezat la masă şi a început să scrie:
    "Baby, am găsit în sfârşit metoda care o să te facă să "asculţi" tot ce zic fară să ma întrerupi. Şi sunt sigură ca o să citeşti până la capăt ceea ce am scris, deoarece curiozitatea ta nu o să te lase să arunci scrisoarea după primele rânduri citite care nu îţi vor conveni. Cred ca deja ţi-ai dat seama despre ce e vorba de cand ai desfăcut plicul. Dar nu e nimic, relaxează-te, ridurile nu arată bine pe faţa nimanui. A, şi cred că încă mai ies aburi din ceaşca de ceai pe care ţi-am pregătit-o. E pe masă, langă cheile de la casă. :)
    O să vrei motive, o să vrei explicaţii, dar nu o să aiba cine să ţi le dea. Sufletul meu nu mai e disponibil, e obosit pentru tot ce are legătură cu persoana ta. Nu mă întelege greşit, nu te urăsc, dar asta nu înseamnă ca încă te mai iubesc. Sentimentele mele au devenit neutre.
Trebuie să întelegi de pe acum că această scrisoare nu este una de despărţire, este brevetul tău către libertate, este calea prin care încerc sa îţi zic tot ce nu ai vrut să asculţi şi sa înţelegi atunci când ma oboseam sa îţi captez atenţia.. După atâta timp în care am sperat că o să se revină la ceea ce a fost, am renunţat. Am realizat că şi tu ai obosit şi nu mai are rost să obosim încercând ceva sau continuând aşa. Mai mult rău creăm. Nu?
   Dacă la început eram doua stele fericite, pe parcurs rolurile s-au schimbat. Când tu erai luna, eu eram soarele. Când eu eram soarele, tu erai luna. Teoretic împreuna, practic mai puţin. Sincronizarea dădea rateuri frecvente. Impreună nu evoluăm. Impreună stagnăm. Separat am fi liberi să evoluăm după bunul plac, fară impedimente sentimentale, comportamentale sau orice alt fel de obstacole.  
  Monotonie, rutina, nervi, ignoranţă, indiferenţă. Chiar crezi ca erau necesare? Prima perioadă în orice relaţie e lapte şi miere, iar după, vine o perioadă când laptele se acreşte, iar mierea se zahariseşte. Dacă am fi ştiut cum sa remediem situaţia, am fi lucrat la asta amandoi. Dar un suflet orb şi un suflet laş niciodată nu o să facă echipă bună. Şi sigur tu o să iţi dai seama cine ce fel de suflet e. Mă cunoşti, sau cel puţin aşa pretinzi. Recunosc, eu chiar am pretins ca te cunosc, dar de fapt ceea ce ai arătat la început, nu a mai apărut din pacate şi pe parcursul "colaborării" noastre.
   Încăpăţânare, orgoliu, imaturitate. Chiar crezi că nu puteam trăii fară ele? Toate astea ne-au măcinat treptat şi nimeni nu a recunoscut ca de fapt binele era doar o faţadă falsă a răului. Flacăra ce ardea la început pălea, iar acum când îţi scriu asta, realizez că s-a stins de tot. Nu am avut pe nimeni altcineva în afară de tine, deşi ştiu că în momentele de cumpănă fiecare crede asta despre partener. Dar... hai sa întrerupem acum tot ce ne leagă ca să nu se ajungă la asta şi să ne rănim mai tare. Şi pereţii s-au săturat de discuţiile noastre contradictorii.
Ca să te simţi mai bine, te las să dai vina pe mine. Dar, ţeapă! Iţi zic de pe acum că nu am de gând să mi-o asum. Poate decât atunci cand o să recunoşti şi tu că ai partea ta de vina. Nu are rost să te mai agiţi pentru ceva ce nu mai merge oricât ai încerca. Degeaba trăieşti cu celebra frază în minte, "Speranţa moare ultima.", dar cum să mai speri cand simţi ca toti în jurul tau sunt fericiţi şi tu baţi pasul pe loc de atâta timp? Eu, vreau sa fiu cu cineva pentru care nu trebuie să ma schimb, iar la rândul ei, persoana de lânga mine, să nu se schimbe pentru mine. Gândeşte-te că efectele sunt de scurtă durată atunci când te schimbi pentru cineva. Aşa ca mai întai ar trebuii să ma schimb pentru mine, iar cum mie îmi convine cum sunt acum, nu cred ca va avea loc vreo schimbare prea curând.
  Egoism? Da, ar trebui să fie din plin când e vorba de propria persoană. Te întrebi de ce probabil. Pai...pentru că lângă tine am aflat că dacă nu te gândeşti tu la tine, de ce ai avea impresia că altcineva o va face? Sau dacă te gândeşti şi la tine şi la ceilalti...câţi apreciază? Sau dacă le dai un deget îţi iau toată mâna, nu se mulţumesc cu puţin. Subtil nu? Am certitudinea că acum îţi vin în minte toate întamplările care au legatura cu rândurile mele scrise până acum. Dar stai, ca încă nu am terminat. Deşi nu îţi plac "romanele", pe ăsta ştiu sigur că il citeşti. Ha, ha! 
Nu îmi pare rău că te-am cunoscut, deoarece am mai învăţat ceva. Ai adus cu tine şi bune şi rele. Din păcate obişnuinţa cu genul meu de persoană nu şi-a facut apariţia la tine. Nici in cazul meu cu a ta. Nu e vina mea că nu sunt ceea ce tu ţi-ai imaginat. Nu îţi reproşeez nimic. Ăsta e felul tău de a fi. Degeaba e atracţie fizică daca gândurle impărţite nu sunt macar pe jumătate la fel sau măcar rezonabile.
  Hai că termin, oricum am certitudinea ca nu ai înţeles nimic acum. Ţi-aş zice sa iei tot ce mi-ai dăruit, dar, nu cred ca există ceva ce poţi lua. Şi ştiu că doare, arde şi e sufocant. Dar nu lăsa teribilismul şi inconştienţa să îţi dirijeze acţiunile, deciziile şi viaţa. Promit că nu am să mai las urme. Deja am şters tot ce era prezent. Poţi face la fel. Chiar dacă încă mă doare, chiar dacă încă te doare, e de moment. Îţi promit eu că e de moment. Fiecare pe drumul lui, separat, ne va fi mai bine. Şi te rog, nu arunca ultima amintire de la mine, nu ai să o înţelegi acum, dar pe viitor cand va veni timpul potrivit, o să înţelegi ce am scris eu rând cu rând, cuvânt cu cuvânt. 
  Ca să ne fie bine, trebuie sa tăiem răul de la rădacina. Aşa că eu am decis sa îl tai şi ştiu că şi tu eşti de acord cu mine după ce ai citit asta. :) Nimeni nu a fost stăpanul nimanui. Am avut doar o legătura, care acum se întrerupe. Asta e, nu a mers, dar totusi, nu uita că ai un zâmbet minunat. Eu, ma întorc la statutul meu de calător.

Şi ti-aş ura de bine, dar nu ştiu cum o să iţi fie fără mine.

 Şi m-aş semna, dar s-a terminat foaia.

 Şi hai, fie, toate cele bune ţie!"
Nu e nici de la EA către EL, nici de la EL către EA. Totul e neutru.

 Toate cele bune! :)



10. Cum ar fi fost dacă "dacă" nu ar exista? - Jan 29, 2013 9:50:00 PM
Dacă "dacă" nu ar fi existat, eu nu aş mai fi scris despre asta. Cât de bântuit te poţi lăsa de o simpla întrebare? O întrebare care poate da frâu liber imaginaţiei aducând în prezent remuşcările, regretele şi amintirile. Totul pleacă de la simplul fapt că ne place să alternăm sau să încercam să ne creăm varianta bună a poveştii care se prea poate ca în prezent să nu fie atât de bună pe cât am sperat. Şi totul pleacă aşa: 1. Cum ar fi fost dacă...?2. Ce ar fi fost daca...?3. Ce s-ar fi întamplat dacă...?
Întrebări ce se nasc simplu, dar au puterea sa ne ravăşeasca interiorul uman  asemenea unei ploi torenţiale. Puternic, dar rapid. Ele apar  atunci cand se iveşte oportunitatea de a alege. Şi ai ales. Şi decizia luată îţi croieşte drumul vieţii cu o altă destinaţie. 
Viaţa iţi oferă alternative. Dar tu, de unde ştii ca ai ales-o pe cea bună? Aşa este. Nu ai de unde. Ambele alternative pot fi bune, dar tu ai dreptul să alegi decât una. Şi uite aşa te bazezi pe instinct, pe dorinţa proprie şi căntareşti atent situţia zicându-ţi în sinea ta că dacă alegi partea asta, şi se poate întâmpla asta, asta şi asta. Dar în fond, doar prezici că se va întampla, siguranţa de 100% nu există. Ironia sorţii te poate face să crezi că alegi ceea ce trebuie, dar în fond alegerea facută să nu fie cea potrivită.
  Ceea ce contează cu adevărat este sa fi sigur pe tine. Să crezi în ceea ce faci şi să nu îti creezi o carapace plină de pesimism. Gandeşte-te doar că optimistul abordează mai uşor situaţiile critice vazând întotdeauna alternativa bună care a degenerat din cea rea, pe când pesimistul nu face altceva decât sa îşi exagereze negativismul crezând aparent cu tărie că el este realistul suprem, cel care vede realitatea aşa cum este de fapt.
Insă lucrurile nu stau chiar aşa. Totul pleacă de la gândirea pe care o ai. Iar aici este vorba de gândirea pozitivă vs. gândirea negativă. Însă nu am să dezvolt acest subiect, am să zic doar esenţa care este relevată în felul următor: cică, dar cică cică totul se leagă de legea atracţiei. Şi rezumatul meu pentru voi arată aşa:
1. Atragem ceea ce gândim.
2. Suntem ceea ce gândim.
3. Devenim ceea ce gândim.
 Oare...aşa să fie?
 Dar concentrarea unde o lasăm? Suntem, am fost şi vom fi nişte fiinţe care niciodată nu se vor concentra suficient asupra przentului. Stăm şi ne stresăm cu lucrurile din trecut ce ne-au făcut sa ne simţim prost şi ne proiectăm mult prea mult iluziile sau dorinţele în viitor. 

 Ca de ultime rânduri, pentru ca nu mai am inspiraţie sau idei ca să mai dezvolt, te întreb pe tine, cum ar fi daca ţi-ai începe fiecare dimineaţa cu un zâmbet? Incepe de acum să te mulţumeşti cu ceea ce ai şi nu duce lipsa lucrului după care tânjeşti.
Dacă "dacă" nu ar fi existat, mintea umană ar fi fost prea simplistă. Nu mai gândeam atât de mult, iar imaginaţia "ar fi lucrat la singular". Limba română ar fi fost lipsită de însemnătate, iar tu nu ai mai fi citit despre asta. 
                                                                Toate cele bune!
11. Doar o umbră - Dec 23, 2012 6:40:00 PM

 Cât ghinion poate avea o persoană în viaţă? Cât noroc poate avea un om de-a lungul existenţei sale? Câtă iubire poate acapara un suflet ce tinde să colinde veşnic pe pământ?
 Fereşte-te de cel cu chip de înger, el e doar un mic diavol deghizat. Opreşte-te in faţa demonului, analizează tot ceea ce e la suprafaţă, dar şi la interior, apoi întoarce-te la înger şi fă-i cunoştiinţă cu el. 
 Nu o zic de dragul meu, dar nu o zic nici de dragul de a o zice, sau de dragul tău. O zic ca să umplu rândurile goale ce s-au aşternut in mintea creatorului. Creator ce încearcă să înţeleagă ceea ce creează, de ce creează şi pentru cine creează.
  Creator? Poate nu creator, poate doar un muritor. Un muritor cu chip de demon, dar cu privire de înger. Un creator muritor cu lume proprie ce încearcă să atragă şi pe alţii în ea. Dar în zadar. Lumea e sălbatică.Lumea fuge de necunoscut. Puţini sunt cei ce merg pană la capăt. Dar laşii de ei habar nu au că odată intraţi în lumea creatorului, sunt blestemaţi cu gândul.
De fapt, creatorul însuşi e bantuit de chipuri, amintiri şi vorbe ce nu îi dau pace. Timpul mental de odihnă şi-a pierdut de mult locul în programul obişnuit. Nici nu mai există. Totul este cu subînţeles. Un subtil subînţeles ce ajută amintirea aproape prezentă să îşi lase amprenta într-o pagină de viaţă.
 A existat? Nu a existat? A fost doar fugitiv. Frimituri dintr-o frântă fericire nu de mult încheiată. 
Când zilele vor veni, lasa-mă să-ţi ating chipul. Când fiecare anotimp se termină, lasă-mă să-ţi mai zic încă o data cele doua cuvinte magice. Când noaptea va da năvală peste noi, lasă-mă să te protejez de ceea ce îţi este frică.

 Ce mai e de zis? S-a ajuns de unde s-a plecat. O iluzie captivă câteva zile se poate spulbera într-o singură secundă. Fără explicaţii, fără regrete, fără conştiinţă, fără a se gândii cineva la consecinţe. Pur şi simplu, umbra se desparte de corp, fiecare luând-o pe drumuri separate.
  Uneori oricât ţi-ai dori, nu poţi atrage atenţia cui vrei. Chiar daca o ai pentru câteva clipe, ea se poate stinge uşor sub ochii tăi. Te lupţi, te zbaţi, speri, dar relativ nu e ceea ce pare. În mintea ta poate părea totul ok, dar defapt realitatea ambelor părţi este diferită.
  Realizezi că uneori ce e serios pentru unii, pentru alţii este doar o joacă. Se trece peste orice fară a mai asculta şi opinia celuilalt. Se merge pe principiul egoismului personal. Cineva, mi-a zis că defapt nu sunt numai cinci simţuri, un al 6-lea fiind BUNUL SIMŢ, care din păcate nu se întalneşte la mulţi.
 Ai rămas doar o umbră. O umbră ce nu a lăsat amprente. O umbră ce nu îşi mai aminteşte cărui corp aparţine. O umbră de care eu am sa uit.

 Şi iar...şi iar, totul spre mai bine,
 Timpul inima să îmi aline.
 Zâmbetul la locul lui să fie
 Şi asta să ţi se datoreze numai ţie. 
Toate cele bune!  :)

12. Efecte secundare - Nov 25, 2012 6:00:00 PM
   Lucrurile se schimbă. Ai fost cândva efectul secundar al inimii mele, acum eşti doar efectul secundar al amintirilor mele.

Şi când credeai că ai scăpat... de fapt te dă mai rău peste cap.

Vreau doar o clipă. O clipă în care capul meu să se lovească de umărul tău, iar ochii mei închişi să îşi plângă ce nu şi-au plâns pâna acum, iar mintea mea să se golească încetişor de ce a fost mai rău. Ia-ma de mană şi spune-mi că nimic nu este imposibil.
 Hai să mergem drept. Să nu mai ocolim atât drumul vieţii. La urma urmei, suntem liberi. Liberi să existăm, liberi să alegem, liberi să facem ceea ce ne dorim. EU, în calitate de TU, legată de tine cu gândul, îţi dau libertatea să nu depinzi de mine. Iţi impun independenţa persoanei, dar te oblig să fii fericit, cu mine...sau fară mine.
 
 Tu ai nevoie de iubire, eu am nevoie de răbdare, asa că hai sa renunţăm la partea plictisitoare, în care, ne aruncăm un minim de indiferenţă în faţa pentru a ne iubi mai mult în fiecare dimineaţa. Tu, eşti efectul întârziat al timpului.
 Uite cum stă treaba. Tu poţi avea o opinie diferita fată de a mea, dar asta nu însemnă că ai voie să critici. Ai libertatea de a-ţi exprima liber opinia, dar ai şi dreptul de a ţi se respecta ceea ce ai zis. Eu gândesc într-un fel, tu gândeşti în alt fel. Tot ce putem face este să ne îmbinăm viziunile asupra vieţii, şi să ascultăm, să simţim, să vedem şi în final sa obţinem ceea ce este mai bun. Nu te condamn, nu mă condamni.
 Încrederea este o problemă pe care dacă nu ştii cum să o abordezi, se pierde puţin câte puţin. Viaţa e plină de efecte secundare. Minţi, se pierde încrederea. Te doare, poţi plânge. Iubeşti, poţi suferii. Tot ceea ce facem are câte un efect secundar care conduce la multe altele. Uneori nu îţi poţi da seama de ceea ce este bine şi de ceea ce este ce e rău.

 Iar dacă e rău, tot răul spre bine. Iar dacă e bine, totul spre mai bine.
 Nu ai cum să îţi aştepţi salvarea atunci când nu ai de ce să fii salvat. Când toate sunt doar în gândul tău, orice mijloc care tu crezi că îţi va aduce un zambet la activ, se lasă aşteptat...şi asta doar pentru că tu deja zâmbeşti, dar nu realizezi. Vrei mai mult decât este posibil. Cred ca e timpul să te mulţumeşti cu ceea ce ai şi să te gândeşti cum ar fi fost să nu ai nimic acum. Poţi aspira la mai bine, dar nu fii nemulţumit pentru că nu ştii când viaţa o sa îţi întoarcă spatele şi nu o sa mai raspundă bătăilor tale pe umărul ei. 
  Aşa că, eu cred în miracole. Mi-a fost rău, mi-a fost bine, nu mai contează. Acum pot doar să am grijă. Vreau să cred ca îmi creez singură efectele secundare ale propriei vieţii. Să fie doar vina mea şi a nimănui altcuiva. Nu vreau sa înţeleg ceea ce nu se poate înţelege. Nu vreau să aud ceea ce nu se poate auzi. Nu vreau să văd ceea ce nu se poate vedea. Dar... vreau să simt pana şi ceea ce imposibilul simte.


[P.S: Kisser, xoxo.]

13. Diferiti de diferenta, dar aceiasi in esenta. - Oct 16, 2012 7:00:00 PM


 Marlon Roudette - New Age


Intotdeauna a fost mai usor sa aruncam vina pe altcineva pentru greselile noastre.

Intotdeauna a fost mai usor sa ne victimizam decat sa avem curaj.

Intotdeauna a fost mai usor sa cunoasteam interiorul altei persoane, cand noi nu ne cunoasteam nici macar pe noi insine.

Intotdeauna a fost mai usor sa copiem decat sa cream ceva diferit.

Intotdeauna a fost mai usor sa trisam decat sa ne folosim propriile puteri sa obtinem ceva.
 
Intotdeauna a fost mai usor sa ranim decat sa tratam sau sa prevenim.

Intotdeauna a fost mai usor sa mintim decat sa spunem adevarul.

A fost mai usor sa inselam, sa regretam, sa plangem sau sa ne iesim din minti si sa vorbim vrute si nevrute.
A fost mai usor sa inchidem ochii si sa suportam decat sa vedem realitatea.



  Dar e greu. E greu sa iti ceri scuze pentru ca ai impresia ca iti calci pe orgoliu. E greu sa ierti pentru ca ai impresia ca daca ierti esti luat de prost. E greu sa ajuti pentru ca nu stii sa faci ceva din proprie initiativa pentru altcineva, insa pentru propria persoana esti in stare sa cazi uneori si in cele mai fierbinti cazane ale pacatului. Si uite asa egoismul isi iese din matca si rautatea incolteste putin cate putin.


 Indiferenta se intalneste acum la orice pas. Superioritatea si inferioritatea se bat cap in cap la orice ora din zi, iar constiinta te atentioneaza usor la inceput ca o sa te mustre din ce in ce mai tare.
 
  Pana si cei care se cred painea lui Dumnezeun au ganduri ascunse, usor rautacioase care, desi nu ranesc in aparenta, in esenta dor mai tare decat cele ale unui om cu arma data deja pe fata.

  Pana si inocentul la un moment dat isi va uita inocenta, imaturul se va maturiza, onestul va spune o minciuna, cinstitul va fura, fidelul va insela iar picatura de tradare va tinde sa se scurga de pe marginea paharului pana pe fundul acestuia. 

Complexitatea a ajuns sa lase in umbra personalitatea si sa creeze falsul. Traim dupa imitatie, originalul s-a pierdut de foarte mult timp. Gandirea a devenit limitata, iar vorbele nu mai au aceeasi valoare.
 
  Uitam de unde am plecat si trecem indiferenti peste ceea ce a fost. La urma urmei...esti ceea ce vrei si cum vrei. Nimeni nu iti impune nimic. Dar te-ai gandit vreodata ca ai nevoie de o schimbare? E mai usor sa inchizi ochii si treci mai departe fara sa schimbi ceva?


Pana data viitoare, toate cele bune!

14. Anotimpuri diferite - Sep 22, 2012 11:40:00 PM

    Honey, m-am reintors la tine. Asa cum am facut-o de nenumrate ori. Dar cand am sa vreau sa plec pentru totdeauna, o sa incerci sa ma opresti langa tine? O sa ma intorci din drum asa cum m-am reintors eu in viata ta, cand tu nici nu plecasei defapt din a mea? Nici acum nu mi-am dat seama daca prezenta ta imi face bine sau rau. Am zis ca iti zic "NU", dar pana la urma tot la "DA" s-a ajuns.
  Suntem doua continente diferite, dar batute de acelasi soare si vegheate de aceeasi luna, cu anotimpuri nesincronizate. Suntem nascuti in acelasi anotimp, dar anotimpurile ce alterneaza in inimile noastre sunt total opuse. Cand eu sunt vara, tu esti iarna. Cand tu esti vara, eu sunt iarna. Niciodata amandoi pe aceeasi lungime de unda, dar mereu avand grija unul de celalalt, compensand pana la urma partea lipsa a celuilalt pentru scurt timp.
  Timpul nu imi mai da dreptul sa mai trag de el si nu ma mai lasa sa caut raspunsurile de care am nevoie. Asa ca m-am decis sa plec. De fapt, eu nu plec. Nici nu ma reintorc. Raman pe loc si iti dau drumul. Eu raman cu anotimpul meu, iar pe tine te las sa te desfasori in al tau. Fara promisiuni, fara lacrimi, fara cuvinte. Doar in tacere. 

  Ce iti lipseste? Ce imi lipseste? Idealul.
  Mintile sunt setate in asa fel incat tindem sa atingem perfectiunea, sau ne dorim macar sa avem langa noi pe cineva perfect. Dar cum aceste lucruri nu exista, nu ne multumim cu ce avem si trecem in revista toate categoriile posibile. Acum e bun. Maine nu mai e bun. E plictisitor, deci "NEXT". Asa ca ce astept? Ce caut de fapt? In fond, avem habar ce e bine si ce nu?
  Ma reintorc la insomnia mea. La ultima saptamana alba, la ultima saptamana de respirat usor. Si uit de noi. Si timpul o sa uite anotimpul nostru, anotimpul meu, anotimpul tau.

 Cel ce e trecut prin viata, il va intelege mai usor pe copilul novice, ce incearca sa demonstreze ceva lumii prin fiinta lui. Sau cel putin sa se faca placut prin ceea ce transmite mai departe...Azi, ti-am ridicat dreptul de a mai fii muza mea.  
15. Ganduri intarziate - Aug 31, 2012 9:40:00 AM






Aura Dione feat. Rock Mafia - Friends



Nu te intoarce de unde ai plecat. Nu o sa gasesti decat vechituri si mult praf. Nu te mai uita in urma ca si cand ai simtii ca ti-a scapat ceva. Acel ceva care crezi ca ti-a scapat, nu iti va scapa pana la sfarsitul vietii. Totul e ca un puzzle, doar ca nu il poti rezolva cand vrei tu. Viata iti ofera cate o piesa la timpul potrivit, iar tu ti-o asezi singur la locul ei in momentul potrivit. 

 
  Nu iti mai acoperii ochii atunci cand trebuie sa vezi ceva. Nu ii mai inchide atunci cand trebuie sa iei initiativa. A vedea ceea ce altii nu vad certifica faptul ca esti in toate capacitatile mentale sa judeci si sa faci parte din realitate. O sa vina vremea cand ochii tai vor sta vesnic inchisi, sub pamantul rece ce va tine umbra trupului tau, presandu-l pana la disparitia acestuia. Deschide bine ochii si priveste ceea ce te face cu adevarat fericit. 




 Trecutul e ca o ruina. Daca alegi sa traiesti in el, risti sa se prabuseasca peste tine. Nu te mai lasa sa traiesti prezentul si nici sa-ti construiesti viitorul. Viata se joaca cu tine. Dar tu, fiinta mica, nu ai de unde sa stii ce o sa se intample si unde vor conduce alegerile tale. Aici e ca la "Baba-oarba", mergi, dar nu vezi pe unde; alegi, dar nu stii pe cine. Complicat nu? Sau poate nu e deloc. Poate doar suntem niste marionete ale destinului. Niste papusi libere in jungla, pradate la orice pas de pericole si dusmani, cu o vedere limitata, dar cu un spatiu larg de desfasurare. 




Dar la ce bun toate astea daca nu ai ce vrei la momentul potrivit? La ce bun toate astea daca nu faci ce trebuie la momentul potrivit? Dar trecem peste. Asa cum o face de obicei. Trecem peste si acoperim totul cu amintiri.

 Nu te mai agita cand nu trebuie. Atunci cand te agiti mai rau, iti sapi si mai adanc groapa. Cazi din rau, in mai rau. Unde este calmul oamenilor de altadata? Unde este ospitalitatea si gandul bun oferit la orice pas? Nu mai exista decat nervi, stres si o doza de cafea venita la pachet cu o tigara.

 Finalul nu o sa fie cum vrei tu. Finalul o sa te surprinda mai ceva ca intreaga viata. Sau...nici nu o sa mai apuci sa intelegi ca este finalul. Poate doar o sa-l confunzi cu un nou inceput. Un nou inceput pentru ce viata? Care viata?



 Adevarul e ca...omului da-i un creier, ca de restul se ocupa singur.
 Inclusiv de aberat.
 Toate cele bune! :) 



16. BAC. Admitere. Vacanta. - Jul 31, 2012 8:10:00 PM

 Lana Del Rey - Summertime Sadness 


  Azi ploua. Ploua si e atat de bine. In sfarsit ne mai paraseste putin caldura.
Oficial pot spune ca a venit si pentru mine vacanta. Am terminat cu tot, cu bac-ul, cu admiterea, cu facultatea. Se da startul la vacanta, la leneveala si la relaxarea mentala si corporala de care am dus lipsa pana acum, iar asta doar pana la 1 octombrie, cand, imi voi relua statutul de boboc, dar de aceasta data boboc de facultate.
 In ultimele luni am invatat multe lucruri.
De la BAC am invatat:
- cum e sa iti pierzi noptile invatand
- cum e sa auzi cantatul cocosului la ore fixe in noapte
- cum e sa dormi doar doua ore, sa te bati cu alarma si sa pleci catre BAC cantand pe strada "Eu vara nu dorm" si "Minim doi"
- cum e sa nu iesi din casa si sa recitesti, sa tot recitesti, si sa tot reci-recitesti NISTE LECTII PE CARE NU LE-AI INVATAT LA TIMP!
- cum e sa te cuprinda panica pe ultima suta de metrii, sa ti se blocheze mintea si sa traiesti cu senzatia ca ai invatat degeaba, ca tot nu stii nimic
- cum e sa iei LECITINA ( care de fapt nu ajuta la nimic, totul pleaca din subconstient)
- cum e sa te agiti degeaba, ca pana la urma daca ai invatat ceva, de trecut il treci.
Si multe altele am invatat de la BAC, dar ce ma bucura cel mai tare este ca am trecut cu bine peste el si ca mi-am luat adio pentru totdeauna de la el. 



  Dar panica nu s-a terminat doar la BAC. Venea admiterea. Nu stiu ce a fost in capul meu atunci cand m-am decis sa dau la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii - aka FJSC, renumita FJSC care, nu da sincer doi banii pe candidati. Cu riscul de a fi considerata "frustata" de cei care au fost admisi si s-au vazut cu un loc asigurat la facultate, am sa imi exprim opinia care nu este tocmai buna despre aceasta facultate, iar asta o fac doar ca viitorii candidati sa isi mai clateasca ochii cu diferite opinii inainte sa se decida ce si unde vor da. Am mers pe doua extreme, din una sigur Dumnezeu imi oferea ce trebuie. Asa ca m-am inscris la FJSC si mi-am mai depus dosarul si la Universitate, la Administratie si Afaceri, sectia Administratie publica. La FJSC prima optiune o pusesem pentru "Comunicare si relatii publice", apoi pentru "Publicitate" si in cele din urma pentru "Jurnalism", deoarece eu urmaream comunicarea si PR-ul, nicidecum sa devin o jurnalista. 

 
  Desi promovabilitatea la BAC fost si mai scazuta anul acesta, la facultati a fost bataia mai mare ca in ceilalti ani. Asa ca, la FJSC, eram eu si inca 1069 de candidati. Si ma rog, sar peste alte detalii neinteresante si trec direct la faptul ca organizarea examenului a lasat de dorit. Trebuia sa incepem examenul la ora 11, subiectele au intarziat vreo 2 ore, caldura era mare si lumea foarte nervoasa. Subiectele au fost accesibile, desi la subiectul II au cam dat-o in penibil, dar tot se putea face ceva si la ala. Si uite asa s-a dus si ziua examenului si am stat si am asteptat dupa rezultate de ne-a venit rau, ca nu s-au afisat la data care figura in metodologie. In tot acest timp, certurile profesor-candidat se derulau constant in grupul activ de pe Facebook si site-ul oficial al facultatii.     
   
  Profesorii, desi incercau sa ofere informatiile necesare si raspunsurile de care aveau nevoie candidatii, la un moment dat au cazut in sfera penibilului, recurgand la cuvinte dure si josnice. Pana si candidatii incepusera sa se denigreze intre ei si sa arunce cuvinte dure in stanga si in dreapta, iar eu stateam linistita si urmaream totul din umbra, amuzandu-ma teribil de cat de superiori se pot crede niste pustani admisi, care nu stiu pe langa cine sa se mai dea bine.
  
  Si, ca totul sa fie perfect, contestatiile au fost respinse. Din peste 200 si ceva de contestatii, printre care si a mea, nu s-a aprobat nici macar una. Dubios nu? De aici lumea interpreteaza ce vrea.
 Imi pare sincer rau pentru cei care si-au pierdut timpul, banii si ocazia cu aceasta facultate. Este o facultate renumita, dar trebuie sa ai nervi de otel, rabdare cat cuprinde si sa fii putin mai mult pupincurist ca sa iti fie bine. Profesorii nu stiu cat de mult isi dau interesul, dar din ce s-a intamplat pana acum am realizat ca nu e totul roz. Dar... parerile sunt impartite. Cu siguranta la capitolul neseriozitate ocupa locul I. Dar, nu a fost sa fie, destinul meu inseamna ca e legat de altceva.

   
  Eu, personal, ma bucur ca nu am ocupat un loc la aceasta facultate. Imi statea chiar bine pe lista celor eligibili. Eu sunt constienta ca daca ei nu imi apreciaza talentul, altii o vor face. Asta trebuie sa isi zica fiecare candidat care nu reuseste la o facultate, ei pierd, nu voi, nu noi. Pretentiile sunt prea ridicate, ei au impresia ca un elev de liceu, cum termina cu BAC-ul, o sa stie sa se adapteze la cerintele lor care sunt exagerate. Cred ca daca intram, imi muscam mainile pentru alegerea facuta. Si mai stiu ca sunt si altii care imi impartasesc parerea. Dar Dumnezeu a avut grija de mine, mi-a oferit chiar un loc la buget la cealalta facultate. Asa ca, dupa ploaie vine si soare cu siguranta. Asa ca mi-am retras dosarul frumusel, le-am oferit ocazia celor eligibil din urma mea sa urce cu inca o pozitie si am plecat frumusel sa imi depun diploma la Administratie si Afaceri.
 
  Voi, viitori candidati la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, o sa va sfatuiesc sa nu credeti ca daca faceti meditatii, gata, aveti un loc asigurat la aceasta facultate. Deloc chiar. Totul tine de inspiratia de moment, de atentie si de ochiul critic care corecteaza. Asa ca poti sa fi tu cel mai bun in BAC, ca admiterea e alta mancare de peste.  Daca intrati, va urez tot succesul din lume si bafta la invatat, ca la urma urmei daca vrei sa inveti, inveti oriunde, dorinta si vointa sa fie. Oricum, pana lumea nu vede cu ochii ei sau nu o pateste pe propria piele, nu va crede. Nici eu nu credeam inainte anumite zvonuri despre facultate, dar iata ca am patit-o si eu. Dar cum ziceam si mai sus, exista pareri si pareri. Sistemul nu se va schimba din cauza parerii mele.
 Asadar, din toamna o sa fiu bobocel, nu o sa mai urc  6 etaje sau sa astept jumatate de ora dupa un lift amarat, o sa urc doar un etaj si o sa trebuiasca sa invat pe branci ca sa ma mentin la buget. 


 Si ca incheiere, tin sa ii felicit pe toti cei care au luat BAC-ul si au intrat la facultate si sa le urez bafta celor care vor da BAC-ul in a doua sesiune. Postarile sper sa fie mai multe pe luna, pana acum m-am limitat la una singura deoarece timpul nu imi permitea. Si uite asa mi-am aratat si eu "frustarea", dar de fapt mi-am aratat opinia despre un esec din care am avut multe de invatat. Ne auzim curand.
  Revin la postura mea de "Vara nu dorm...". Vacanta abia incepe. Asa ca, hai cu distractia! 
  Toate cele bune! 


17. Lipsa - Jun 20, 2012 10:20:00 PM
"Lipsesc de aici, dar sunt acolo unde e inima ta. Lipsesc de langa tine, dar sunt prezenta mereu in mintea ta."
 
Mattafix - Angel on my shoulder


Scriu printre randuri taiate, printre amintiri uitateHoinaresc printre raze despicate, pe drumuri crapate, innodate si uitateDeparte...
Departe de casa, departe de totCitesc carti prafuite. Nu se aude nici un zgomot...E ca un antidot...

Antidot pentru stres, dar privesc cu interesCeea ce mi se ofera, ceea ce e firesc...Nici nu ma mai opresc din mers. 
O iau agale pe taramurile taleSa descopar limitele anormale...Vreau sa rup barierele mentale. 

Imi opresc energie pentru ce va sa fie. 
Masor timpul cu clepsidra si o-ntorc neincetatCand sunt cu tine nu am nevoie de timp limitat,Vreau sa cred ca e tot ce am sperat. 

Dar daca se termina, asa a fost sa fie...Eu acolo, tu aici, eu aici, tu acolo. Ramanem cu amintirile de acum incolo...
Dar daca timpul se va intoarce,Am sa sparg clepsidra si am sa strang nisipul...Nu o sa ne mai stea in cale nici macar timpul.

Nu o sa mai lipsim,Nici tu, nici eu...Amandoi mereu. 

_____________________________________________________________________________________
Si am trecut si peste inspiratia asta. O astept pe urmatoarea. Am epuizat, dar nu in total, ceea ce aveam. Mereu e loc de mai bine, dar o lasam pe data viitoare.Toate cele bune! :)


18. Am multe de zis. Am si mai multe de facut. - May 31, 2012 7:32:00 PM
E ciudat cum se aduna regretul la final. Desi suntem avertizati, niciodata nu profitam cum trebuie de clipa prezenta.
O sa fiu saraca, saraca in timp, saraca in lacrimi, saraca in suspine, dar bogata in amintiri. 

 

Azi imi iau ramas bun de la primavara, care lasa loc de venire anotimpului de vara. 
Guess Who - Oriunde te duci



Am un singur cuvant. Daca as avea mai multe ar insemna ca imi bat joc de mine, de tine si de lumea in care traim. Am un singur cuvant - asta inseamna ca nu dau inapoi si respect ce am zis. Viata ofera sanse, alegeri...drumuri diferite pe care poti sa le urmezi sau sa le alegi.  Impins de la spate, stresat si dupa multe ore de gandit profund in miez de noapte te decizi...si alegi. Si se intampla sa te intrebi in miez de zi, ce s-ar fi intamplat daca alegeai altfel. Dar uite asa, fix asa, viata nu iti da raspuns. Ea doar te face sa te intrebi, de tras....tragi singur concluziile.
 Si sper, ca doar e gratis. Ce sper? Sper la mai bine. Sper la mult mai bine, sa imi fie bine si asta nu numai mie. Si prin cuvantul "bine" definesc multitudinea de lucruri bune pe care le poate avea un om in viata sa.

  Perioada critica? Nu am crezut niciodata in asta. Am crezut doar in agitatia creata de individul uman ce se agita in propria carcasa, care in final moare de propria mana. Si individul asta uman, transmite mai departe starea, din om in om, precum o boala. O pandemie in adevaratul sens al cuvantului. Ca el daca nu ii agita si pe altii, nu se simte bine. Si uite asa arunca cu negativism in stanga si in dreapta si infecteaza alte fiinte superioare. Agitatia asta, stresul mancator de nervi, te preseaza asa de tare uneori incat iti vine sa te pui intr-un colt si sa omori cu pistolul ratustele imaginare ce involuntar trec prin fata ta. Poc! Poc!



Dar trece. Chiar trece. Ca te ia iar, e partea a doua. Dar nu mai e asa de grav precum prima oara. Si trece iar. Si usor ii faci fata. Te obisnuiesti. Cine nu se obisnuieste? Traim intr-un loc in care presiunea, stresul, nervii, agitatia, etc (mare si lung ETC, ca factori negativi sunt de insirat slava Domnului!) ne mananca fiecare centimetru... sau stai, de fapt ne mananca cu totul. Dar suntem campioni, ca in final supravietuim. Ce-i drept, nu toti, dar s-a dovedit ca se poate face fata.

Etape si etape.
 M-am oprit in drum. La jumatate. Ma uit in urma si vad ce a fost. Privesc inainte si... nu vad. Doar presimt, doar visez...doar cred si sper. Nicio certitudine. O sa fie bine? O sa reusesc? Cred ca da, atata timp cat exista vointa, se reuseste.
 Dar pasesc cu credinta pe taramul nou ivit. Nu imi e frica de viata. Nu imi e frica de ce o sa urmeze. Viata isi urmeaza cursul ei normal, nu te intreaba daca vrei sa te opresti undeva, nu te intreaba daca iti este bine, nu te intreaba daca vrei sa te intorci, nu intreaba de tine. Trebuie doar sa stii cum sa iti croiesti singur drumul prin ea.


But the show must go on..
 See ya soon. :)
19. Trecem peste - Apr 30, 2012 8:59:00 PM

M-am agatat de zambetul tau si am primit si eu unul. M-am agatat de fericirea ta si am primit si eu din ea. M-am agatat de inima ta si am primit si eu una. M-am agatat de viata ta, facand-o mai frumoasa pe a mea.
  

Blackmill - The Drift

 Stiu ca e greu sa imi amitesc ce am fost noi odinioara. Eu am fost o carte intredeschisa care doar isi aerisea paginile, iar cand cadea in mainile cuiva se lasa citita, dar rareori inteleasa. Tu ai fost doar dulcele cosmar ce m-a trezit la realitate.  Un cosmar trezit in mine si continuat la tine. Cand iti alegi persoana gresita de care sa iti bati joc nu poti scapa asa usor. Roata se intoarce iar dezamagirile pot fii duble, mai ales cand tot continui sa ranesti si sa nu iti schimbi tactica.




  Nu m-ai secat inca de sentimente. Nu poti sa ma seci de ceva ce nutreste natural in mine. Tu incerci sa furi, eu insa dau fara sa mi se ceara. Am mai zis, si inca o zic, acum pot sa traiesc si fara tine. Ce trebuia sa iti ofer s-a terminat. Ce mi-ai oferit tu mie a fost uitat. Am fost prea mult timp pierduta in tine. Am sa uit ca ploaia erau lacrimile tale ce ma chemau inapoi. Am sa uit ca razele de soare ce ma incalzeau erau bratele tale ce ma cuprindeau. Am sa uit ca vantul era atingerea ta ce ma magaia usor. Am sa uit ca stelele erau ochii tai ce ma vegheau in miez de noapte. Am sa uit ca de fiecare data cand plangeam imi adunai lacrimile si imi spuneai ca ma iubesti. 


  Asa cum tu nu mi-ai fost predestinat, nici eu nu ti-am fost predestinata. Hai doar sa il consideram un joc ce ne-a intarit caracterul si ne-a antrenat atitudinea. Eu sunt impacata cu mine, la fel cum cred ca si tu esti. Hai sa lasam persoana urmatoare sa fie fericita cu noi si sa nu sufere din cauza trecutului nostru.  Hai sa trecem peste imaturitate si sa lasam grijile deoparte.  Viata ta nu se opreste la mine, asa cum nici a mea nu se opreste la tine.


  Si ma trezesc in fiecare dimineata cu soarele in fata mea. Si zic ca este o noua zi ce imi deschide calea catre viitor. Un viitor cu multe incercari, fie ele bune sau rele ce imi construiesc viata ce se scurge o data cu fiecare bataie a ceasului. Un viitor ce mi-l construiesc singura, evitand greselile din trecut, dar bazandu-ma pe prezentul ce imi ofera posibilitatea sa ma desfasor, numarand clipele ce imi alcatuiesc viata. 

  In incheiere, ma adresez direct cititorilor lasand fantezia si creatie deoparte, adica ma adresez voua, tie in special care imi citesti aceste randuri colorate de pe fundalul  mohorât. Nu mai am timpul necesar sa scriu frecvent pe blog, limitandu-ma doar la o singura postare, si aia chinuita, la sfarsitul lunii. Dar cu ocazia asta, vreau sa iti urez tie, un inceput de mai cat mai calduros (dar nu prea, ca si asa caldura isi cam face de pe acum de cap) si plin de motive care sa te faca sa zambesti cu inima.

  Aminteste-ti sa pretuiesti fiecare zi pe care o ai, incercand sa vezi mereu partea plina a paharului. Straduieste-te sa faci alegerile corecte care iti aduc bucurie deplina, lupta pentru ceea ce iubesti si iti doresti si ai grija de tot ceea ce tine de tine. Bucura-te de ceea ce ai acum si mai ales de faptul ca existi si ti s-a oferit posibilitatea de a te afirma in lumea asta. 

  Citeste-mi ultimul rand cu zambetul pe buze, gandindu-te ca maine e o noua zi ce iti va aduce noi momente pe care le vei colectiona si iti vei aminti de ele in viitor, asa ca ultimele mele cuvinte iti vor ura toate cele bune, dorindu-mi sa ma citesti in continuare. :)
20. Si atat, nimic mai mult. - Mar 31, 2012 8:23:00 PM

Michelle feat. Randy - Only you



  Nu mai tine de mine. Nu mai tine nici de tine. Tine doar de timp, caci el este mereu supraveghetorul nostru ce ne arunca ici colo, amintind mereu ca el nu bate de doua ori la aceeasi usa si nu se intoarce orice s-ar intampla.
  Mi s-a spus sa am grija la tot. La absolut toate capitolele vietii. Sa nu neglijez niciun aspect si sa nu inchid ochii atunci cand trebuie sa ii tin deschisi. Sa nu ratez nicio sansa si sa tin capul sus indiferent de situatie.

 
  Imi amintesc cand ai plecat prima data din viata mea. Credeam ca e definitiv, dar te-ai reintors de nenumarate ori, iar eu nici pana in clipa de fata nu am reusit sa inchid cu cheia usa pe care reusesti sa patrunzi de fiecare data.   Dar stau si ma gandesc ca o sa vina clipa cand o sa gasesti pe usa un lacat, un lacat a carui cheie nu exista. Atunci incercarile tale vor fi in zadar, iar eu voi fii oarba, surda si insensibila in ceea ce te priveste.
  Eu doar o sa intorc foaia, te las pe tine scris in primele pagini, iar in restul doar voi desena pasaje rupte din viata mea.


   
Si totusi e sec. Sec si fara viata. O perioada seaca, fara nimic palpitant si interesant.Azi, doar am cersit inspiratie, pentru a indeplini o promisiune.Si atat, nimic mai mult. 



21. Am invatat sa pierd (frumos). - Feb 4, 2012 4:20:00 PM

Lil Wayne Ft. Bruno Mars - Mirror


"Look at me when I'm talkin to you
You looking at me but I'm lookin through you..." [...]   "Oh, I see the truth in your lies
I see nobody by your side
But I'm with you when you re all alone
And you correct me when I'm lookin wrong
I see that guilt beneath the shame
I see your soul through your window pain
I see the scars that remain..."  As vrea ca eu sa fiu cea care te readuce la viata...
Ca tu mai apoi sa fii cel care tot ma invata.
Cel care ma invata sa trec prin viata, fara sa pun pauza de fiecare data cand gresesc
Si sa imi spuna ca din greseli sa invat e firesc. 



Sa ma invete sa nu plec capul atat de usor
Si sa ma faca de trecut sa nu imi mai fie dor.
Sa imi arate cum sa ma joc cu prezentul
Si sa imi dezvaluie cum alung sentimentul...



Sentimentul de frica,
Ce alene pica...
Sentimentul de dor,
Ce ma macina usor...
Sentimentul de ura,
Ce rapid se aduna...

Sa te pierd a insemnat sa ma lupt cu mine Insami.
Sa te pierd a insemnat sa imi vad lacrimile cazand pe pamantul dur.
Sa te pierd a insemnat o lectie pe care mi-o da viata.
Pierzandu-te am invatat din greseli.
Pierzandu-te am ales sa invat sa traiesc pe cont propriu.
Pierzandu-te am invatat ca timpul vindeca ranile.



 Nu e ca si cand nu m-am obisnuit. E ca si cand nu ma pot resemna. As da timpul inapoi sa te am din nou... ca mai apoi sa te pierd cu buna stiinta, sa nu mai fiu surprinsa si sa gust frumos din clipele in care m-am bucurat de tine, sa dau timpul inapoi ca sa ma retrag cu onoare si sa ofer locul meu de buna voie altcuiva. Sa fiu constienta ca rolul meu secundar in viata ta s-a terminat. Sa invat pe viitor sa castig si roluri principale in viata cuiva. Pana nu le gusti pe toate nu ai cum invata. Dar nu intelege gresit, asta nu insemna ca m-am dat batuta, pur si simplu am ales o alta cale...



 Durere, dezamagire, pierzanie...totul e temporar, dar zambetul de apoi care iti face inima sa tremure cand stii sa faci fata la ceva prin ce ai mai trecut, e totul...e ca si cand se ivesc noi orizonturi. E ca si cand esti obisnuit, stii sa faci fata si nu mai esti speriat.
 Vrei mai mult, dar nu o sa primesti. Speri la mai mult, dar de fapt speri la nimic. Nimicul ce se va transforma mai tarziu in TOT. Avandu-te langa mine m-am dat cu capul de pragul de sus, l-am vazut pe cel de jos, iar ochii mi s-au inlacrimat. Avandu-te langa mine, am cazut, dar m-am ridicat. Intr-un final ai vrut sa ma ajuti sa ma ridic, dar era prea tarziu. Am stiut sa fac fata situatiei, am inteles...am pierdut. Dar am castigat multe altele in schimb. Multumesc! :) 



Si in final...sa te pierd a insemnat sa te recastig din nou.
Am invatat sa ma dau din drumul pe care il blochez fara rost. Nu pot tine oamenii in loc pentru mine. Nu poti tine langa tine pe cei ce nu vor. Nu pot oprii cursul lucrurilor. Totul se schimba... 



    Prima greseala pe care omul de rand o face atunci cand pierde este aceea de a atribuii imediat stampila de "esec", "rateu" sau "incapabilitate" in pierzania sa. Desii termenul are mai multe sensuri, vorbim aici intai de lectiile pe care ti le da viata. De posibilitatea de a invata ceva atunci cand pierzi altceva, fie el bun material, fie o competitie, fie un joc... ori o prietenie, sau uneori chiar o persoana. In viata nu e totul usor, dar uneori cand iti deschizi urechile bine, auzi din gurile oamenilor optimisti ce te inconjoara pretutindeni, desi exprimata dupa vocabularul propriu, fraza: "Cand pierzi ceva, castigi altceva."
  Si da, intr-un fel e adevarat. E imposibil sa pierzi ceva si sa nu te alegi cu altceva in schimb, doar analizand putin mai atent descoperi ca te poti alege cu experienta, invataturi si chiar se pot ivi noi oportunitati. Nu poti castiga mereu, nu poti gusta mereu din victorie. Viata e cu dus si intors. Uneori sa te resemnezi e mai simplu, dar sa te resemnezi cu rost. 

Cand pierzi, poti invata sa castigi. Asa ca invata sa pierzi, invata sa pierzi atunci cand trebuie...invata sa pierzi frumos.


22. Life - Jan 15, 2012 9:10:00 PM

The XX - Intro 



Daca viata nu ma lasa sa invat, am sa invat eu viata cum sta treaba.
Viata e doar un joc...un joc pe care trebuie sa stii sa il joci.
 Nu e ca si cand nu ai exista, nu e ca si cand nu ai insemna ceva pentru mine. E ca si cand imi pasa de tine, e ca si cand tin la tine, dar nu suficient pentru a atinge anumite nivele.

Implori cu gandul sa auzi ceea ce vrei. Plangi cu sufletul sa iti descarci durerea. Zambesti cu intreaga fiinta sa opresti in tine tot ce e mai rau. Auzi cu inima orice cuvant rostit si purtat de vant. 


Ma reintorc la copilarie. Ma reintorc la amintirile nevinovate si inocente ce imi agita mintea. Ele ma fac sa realizez ca totul se poate complica secunda dupa secunda. Totul se schimba in timp. 



  Dar STOP! Ce atatea ganduri negre? Exista o zi din viata, sau mai multe...cand te trezesti dimineata si iti zici: "Azi o iau de la capat" sau "E un nou inceput pentru mine.". Da, asa e...fiecare zi poate reprezenta un nou inceput indiferent de trecutul nostru. Numai noi putem decide cum ne organizam viata. Trebuie doar sa ne deschidem mintea, sa privim larg si sa auzim mai bine ce se "barfeste" prin jurul nostru.

Perspectivele se pot schimba in cateva secunde, insa balanta trebuie sa fie mereu echilibrata.  Asa e viata, dintr-o parte ti se ia, dar din alta ti se da. Nu stii niciodata ce se poate intampla cu adevarat. Tu poti avea niste asteptari, dar in final asteptarile sa fie cu totul si cu totul altele fata de ce ti-ai dorit.  Ca sa te descoperi pe tine trebuie sa ai rabdare, nu se intampla totul intr-o zi...nici macar intr-o viata de om nu se intampla asta. Mereu aflii lucruri noi. Trebuie sa descoperi, sa cunosti si sa asimilezi ceea ce crezi tu ca iti este necesar si de folos cu adevarat. De invatat, inveti ce vrei si cum vrei, de perceput percepi asa cum vrei, numai sa fie in maniera corecta si sa intelegi ceea ce a vrut sa se zica cu adevarat.  Esenta? Fiecare lucru are o esenta. Trebuie doar sa stim cum sa o extragem. Restul sunt doar detalii.  Cand nu stii, trebuie sa intrebi, nu sa stai nelamurit. Nelamurirea iti poate inchide orizonturile si iti poate schimba alegerile in viata, iar la un moment dat iti ridica semne si mai mari de intrebare.  Asa ca fa cat mai multe si regreta mai putin. :)


[Cateodata astepti ceva ce nu o sa se intample. Dar tu astepti si speri...pentru ca asta esti tu, privesti mai departe decat trebuie uneori.]
 
23. Artist. - Dec 31, 2011 9:00:00 AM
 
Blackmill - My Love



 Orgoliu.
 Esti ca un puzzle. Tot pun pisele cap la cap, esti complet dar in secunda doi cand imi iau ochii de la tine, te destrami bucata cu bucata. Ti-am pierdut piesele. Imi pare rau, nu mai stau sa le caut si sa te refac.  Si de fiecare data cand te refaci singur, piesele pe care le detii tu nu se imbina corespunzator. Te-ai gandit vreodata ca poate jumatate din piesele de care ai tu nevoie, sunt cele care le detin eu? Ca sa fie totul bine, trebuie sa imi dai jumatate din piesele tale, iar eu iti voi da jumatate din ale mele. Le vom imbina...si poate asa nu o sa te mai destrami. Iar eu o sa fiu fericita, fericita ca tu esti complet. Dar cine o sa cedeze? Cine o sa accepte primul? Cine o sa renunte?
Piesa din tine care lipseste sunt eu.
Piesa din mine care lipseste, esti tu.




 Formare.
 Te las sa fii artistul care imi picteaza viata in continuare. Cel care imi sculpteaza fiecare moment din zi. Cel care imi va "izbi" un zambet pe fata atunci cand am nevoie. Cel care ma va modela asftel incat sa imi fie bine, sa ne fie bine. Cel care intotdeauna va aduce un plus de culoare oriunde si va repara orice. O sa fii cel care imi va canta in fiecare dimineata gandurile, cel care imi va compune faptele. Cel care va captura fiecare secunda din zi. O sa fii cel de care o sa ma tin cand o sa cad, si o sa ma reintorc iar si iar la tine ca sa imi refaci pasajele vietii. Tu o sa fii cel care va da forma inimii mele. Tu, esti...artistul tacut din spatele cortinei. Cel care va juca in fiecare zi, un alt rol minunat. Tu, o sa fii al meu.





Strategie.
 Lasand trecutul departe, te agat de cristalul transparent ce atarna deasupra mea. Nu mai vad cristalul, te vad pe tine, asa cum esti. Firav, cu ochii blajini, inocent la prima vedere dar periculos de placut ca si companie. Langa tine intr-o clipa mi-am imaginat tot. Noua mea sursa de inspiratie, noua mea sursa de motivatie. Altele au venit... cum au venit, asa au si plecat. Am sa iau tot ce am nevoie de la tine, indiferent ca vrei sau nu. Fara sa iti dai seama o sa ne modelam reciproc. Si o sa ajungem unde nu ne-am imaginat vreodata.
Momentan te pun pe repeat. Te las sa ajungi unde vrei. Dupa cum esti, asa imi voi forma strategia pe cate tu deja ai inceput-o. 



[Un an nou fericit tuturor! :) :*]
24. Poti sa pleci. - Dec 10, 2011 4:50:00 PM
Atinge-ma ca sa iei foc.
  Priveste-ma ca sa orbesti.
  Saruta-ma ca sa te otravesti.


"Numai tu mi-ai dat lumea peste cap...in loc sa ne iubim, ne purtam ca doi anonimi."
Andra si Adi Cristescu - Colt de suflet





  Sunt treaza, dar lumea mea e pe jumatate adormita. Am inima obosita. Iubirea ta nu a fost corecta. Traiai intr-o lume unde nu iti pasa de nimic si nu ascultai pe nimeni. Nu ti-a pasat. Asa ca m-ai lasat sa ma scufund. Dar am gasit puterea sa ies la suprafata, cu pretul de a-mi pierde inima, si imi pare rau, dar nu pentru tine. Imi pare rau ca mi-am pierdut timpul cu cine nu trebuia.


Nu ai vrut sa vorbesti cand vroiam eu, acum e prea tarziu. Am vrut sa lupti pentru mine iar eu am vrut sa cred ca meriti sa te iert. Dar nici o sansa. Nu te mai ascult. A fost o mare diferenta intre ceea ce ai zis si ceea ce ai facut. Am avut un motiv sa te las sa tragi usa dupa tine. Te-am eliberat, nu mai esti legat de mine. Si cel mai important, nu mai sunt legata eu de tine. Poti pleca. Esti liber. Nu pleci tu, plec eu. Am ajuns la concluzia ca poate sa iti ia locul si altcineva, care nu o sa se joace cum o faci tu.
Asa ca next tati, ti-ai pierdut sansa.





  Eram altcineva, acum sunt tot eu, dar de fapt sunt alta. Si cele mai neinsemnate fapte iti schimba gandirea. Nu exista lacrima care sa nu loveasca pamantul, nu exista raza de soare care sa nu atinga apa. Nu exista iubire fara o inima, partea a doua cu fericirea vine atunci cand in joc se afla 2 inimi, dar trecem peste aspectul asta.
 In loc sa plangi, ai putea sa razi, sa privesti partea plina a paharului, sa tragi foloasele si sa mergi mai departe. Nu ai murit, dar sigur esti mai puternic.



Tu singur decizi cum vrei sa fii, tu singur iti decizi soarta. Nu lasa pe nimeni sa decida in locul tau. Faci ce crezi tu ca e corect, chiar daca o sa gresesti. Decat sa ai regretul ca nu ai facut ceva, mai bine o faci si vezi ce iese. Mereu poti invata din greseli. Decat o viata plina de regrete mai bine o viata plina de greseli din care ai ce invata.



  Draga cititotule, zambeste, e Decembrie... cea mai frumoasa luna din iarna. Iti doresc sincer tot binele din lume. :) >:D< :*
25. Mon chéri - Dec 5, 2011 9:11:00 PM
E o diferenta intre ce vrei sa fii si ceea ce esti de fapt. Sparge gheata. Aprinde focul. Opreste ploaia.
       
 
 Si cand in final toti pleaca...ramai si te intrebi unde ai gresit. Dar cand pleci tu? Ei cu ce au gresit de au fost doar unii de pe lista ta? Dar tu cu ce ai gresit sa fii inca una de pe lista lor? In final actionezi dupa cum iti e natura...

  Mon chéri,
   E prea tarziu sa regretam greselile facute si mult prea tarziu sa negam cuvintele pe care le-am rostit. Am sa imi pastrez sufletul departe de furie si durere. Deschid ochii si ma intreb pentru ce lupt, nu imi dau seama dar constientizez ca o sa supravietuiesc. Deschid ochii din nou si sper uneori sa ma trezesc intr-o lume mai buna. Ca e a ta, ca e a mea, nu conteaza.
   Nici macar nu mai am unde sa fug ca sa ajung la tine, eu mi-am indeplinit partea, acum totul depinde de tine. Dar am sa ma tin totusi departe, sau nu o sa te las pe tine destul de aproape sa ma ranesti.
   Dar totusi stii ca mint, iti dai seama mereu. Si nu eziti sa mi-o spui.
   Si in final... in final ajung sa iti zic ce nu vreau sa mai rostesc. Dar stiu ca am sa o fac. Ma imbat cu niste cuvinte, ma imbat cu ale tale cuvinte, ce ma scot din impas mereu si ma trezesc la realitate.    Vesnicule "TU", o sa dispari vreodata din viata mea? O sa te alung oare vreodata din ea?    Si imi raspund singura la intrebare: Niciodata. De ce? Pentru ca nu te las eu, nu iti dau drumul. 
    
To be continued....