Despre mine

Ursu Dumitru

Blogs Home » Spiritualitate » Esoteric » Virtual în debandare

Virtual în debandare

În numele absurdului şi tranzitoriului,care încep în continuarea sfîrşitului.

Articole Blog

01. Blaze (post) pascal - May 11, 2017 7:03:00 PM
    Derapez cu ochii pe monitorul aproape incaruntit de goliciunea absentei textuale. E Pastele, am ciocnit involuntar un ou, de coapsa... Ca nu prea -mi prieste scaunul ca dimensiune (sustin ca as incapea in 3d inca) , imi anunta amorteala, de la ea probabil se trage si cealalta amorteala , sau poate sunt foarte sensibil la simbolurile crestinesti ce sustin adaparea de morti prin aruncatul vinului peste valurile de pamant infipte-n dos de imitari de crucifixuri?...Voi credinciosii naibii nu-mi irositi otrava mea! Puteti aplauda,am aparut in scena, nu ? Probabil doar ma privesc in oglinda, si sunt beat sau singur, in niciun caz ambele chestiuni.

     Un ospiciu superfluu au devenit retractiile de socializare ,care mai adesea culmina cu o infama revenire. De parca as fi redistribuit de sistem conform necesitatilor functionale de gland , pardon -grup.Trebuie sa fiu declarat idolul individualistilor in asemenea cazuri. Clocesc pentru curentele astea  care se prezinta  doar la singular , as vrea sa spun o ura, dar e prea mult, mai degraba o fi un semizambet de posterioritate, cu o rabufnita premonitie de senzatie  semidocta urat mirositoare. Apelez la buddha pentru detensionare.De cand am devenit ascet mai inchid si usa dupa mine sa nu incurc aerele nasurilor de afara cu austeritatea  intelectualitatii din interior.

     De ce lucrurile nu merg asa cum se planifica (ca reper se ia globalul)? Din cauza tenesmelor individualismului. Daca s-ar accepta fiecare ,drept o similitudine macar aproximativa  a celorlalti, realitatea ar schimba la timp anvelopele si ar trece fara dificulate peste manifestarile sezoniere ale prostiei omenesti. Prostia ar fi mai usor de combatut daca cadrul spiritului gregar ar cuprinde-o. Desi prostia trebuie sa existe in majoritate.Fiecare divizie se cere sa aiba un comandant de divizie-intelectual. Sa lipsesti sistemul de prostie asta ca si cum ai lipsi legislativul de executiv,eventual de popor. Se propune cultivarea absoluta a tuturor , si se asteapta drept rezultat o inflorire si un progres multiramificat,exclus - nu.Sa nu uitam ca intelectualii sunt lenesi fizic, iar competitia intelectuala nu aduce decat ipoteze impotente sau idem, impoteze, daca ii lipseste vasalul executor.


   Pana si inteligenta este un colhoz testamentar acceptat...Dar intrebarea e : ce are individualismul cu inteligenta si prostia? Se afla inde ele. Fostii prosti refulati au devenit individualisti.Purgatoriul in sine insusi reprezentat de tagma,va filtra austerii de pur si simplu aerati.


Cristos s-a -naltat ,de atata frig ciocnind de-o coapsa,intreaga pasca-n blana !

02. Ce vrem și pentru ce plătim - Jan 18, 2015 5:56:00 PM
   Faptul de a putea cumpăra , a plăti pentru un produs , serviciu , faptă ,ne caracterizează pe noi oamenii și ne conferă un anume statut față de sine și restul indivizilor .Nu știu cum voi dar eu mă întreb care-s adevăratele lucruri pentru care noi plătim. Pare că am plătit și gata produsul e al nostru, dar de fapt nu se știe dacă am plătit nemijlocit pentru produs, serviciu, sau pentru altceva.

  Mergi la un club de noapte . Plătești pentru ce ? Distracție ,dans, băutură?Nu ,deloc . Plătești pentru gălăgie, pentru ca să te dea afară paza, ca să te țină minte barmanul. Că de nu ar fi lume crezi  te-ai mai duce cu citiva prieteni pur si simplu sa vi se dezbată timpanele de sunet și să cumperi o votcă la triplu preț? Sigur că nu.

  Duci o femeie la restaurant nu pentru mîncare , sau pentru romantism deloc prielnic buzunarului tău , ci pentru că acasă undeva la intrarea în bucătărie stau ceva ciorapi murdari de-o lună, în pat parcă a aruncat un fascist beat o grenadă cu suflu, iar în cadă stă un căcat de pisică pe care azi dimineață nu ai reușit să-l arunci.Aici îți corupi imaginea.

  Plătești impozite nu pentru că ești cetățean conștiincios , ci pentru a ți se umple halba cu venin alături de una cu bere și să ai pe cine/ce da vina. Plătești pentru ultima bere nu ca s-o bei , ci pentru ca să-ți fie greață.Și tot aici , cumperi țigări ca să-ți dai seama că nu mai ai bani și ca trebuie să te lași de fumat , precum și de alte obiceiuri nefaste.

  Dacă ai ajuns să te duci la curve atunci sigur nu plătești pentru sex,plăcere , ci pentru convingerea că încă mai ești în stare de a mișca spasmatic de câteva ori din buci urmărind un orgasm soldat cu fibrilație atrială, și că ești suficient de urît, sau/și bătrîn , și că încărcatura orarului îți stimulează erecția în sens invers.

  Cumperi anatomice (dacă cumperi)nu pentru că te temi să o lași gravidă ,mai mult decît te temi să contracți o boală sexual transmisibilă, dar din cauza că ar putea suferi libertatea ta.

Plătești pentru verighetă nu pentru că te vei căsători , ci pentru că atîta costă da-ul partenerei.
Plătești taxa de studiu  pentru ca să nu fii exmatriculat , nu pentru ca să înveți.
Plătești serviciile comunale pentru ca să fii în rând cu lumea, nu pentru necesitate.
Pentru toate plătești, și-ți iei pe măsură ce nu vrei, atunci : plătești ca să traiești , sau plătești ca să te chinui?
03. Dragoste pe roti - Jan 11, 2015 10:42:00 PM
    Mi-ai spus întrebător " te iubesc!" , ti-am raspuns " bine" . Stiam ca o sa pleci . Ai plecat .Te-ai intors.Ai mai plecat ,iarasi ai venit. In relatia noastra tu ai fost o bicicleta. Eu mi-am obosit picioarele ,am transpirat si-am facut hemoroizi , caci nu am fost deasupra ta cum se obisnuieste, ci am mers alaturi.Imi placeai libera nu sa scartii sub greutatea mea infruntand drumul spre vulcanii si nirvanele-mi promise.Nu te-am vazut niciodata drept mijloc de traversare de la scop la scop .Erai ceva viu.
     Pe langa faptul ca erai o bicicleta,mai erai si  publica , mergeau altii pe tine si-ti spargeai rotile in spini straini, adesea te gaseam in parcari private zgaraiata cu spitele strambe spunandu-mi ca "asta e ultima oara". Ma intrebam  daca ultima oara la tine e numar sau e doar un cerc. Nu era nici una nici alta .Ultima oara nu exista cel putin pentru mine.M-am deprins cu chinul tau de Sisif feminin. Intr-o zi eram cu tine si  am erupt ,am inteles ca ar fi mai optim sa cheltui bani pe taxi decat sa ma cheltui pe mine cu tine ,o damnata datorita propriei decizii. Mecanismul asta supranumit dragoste nu a functionat, poate s-au montat piese incompatibile ,sau poate  blueprintu e doar ceva nascocit de un mahmur.
04. Fiind baiet, ghivece cutreieram - Jan 6, 2015 1:00:00 AM
  Toate lucrurile mari făcute de omenire îi datorează plecăciuni . Ea este pricina a tot, dar consorțiul filozofic preocupat de spații fără gravitație , o ocolește ,nici măcar nu o ia în seama , altfel o ia... Ea e obiectul la care se rîvnește , ea este obiectul din cauza caruia se sfădește, obiectul devenit urît cand nu e în posesie , și plăcut-molcuț cînd mâna îi mîngîie creștetul. Pentru ea s-a murit , pentru ea se sinucide ; e un ceva de care se folosește apoi se uită în calitate de ceva rubiginos. Ea- obiectul care trebuie să stea mereu la dispoziție ,să vină la consumator ca apa la robinet .
   Construiți catedrale și alte ponoase , vă rugați  și vă jurați  Bărbosului vostru , cu o mînă la inimă ș-un deget în fund. Apoi mergeți de vă căutați căldurosul întuneric cu ihtioodorul specific sub plapumă cu gîndul că șmecheru de pe orbită nu vă vede. Cu ea pe buze umblă lumea și la amar , și la bucurii ( la propriu vorbind). Ea e locul de unde țîșnim , apoi căutăm a ne băga.Din câte se vorbește am scos un gînd că aici e vorba de un urît(moralicește) -frumos (ca natural) .Totul e atît de complicat spun unii căutînd sensuri , cînd de fapt sensul e ceea ce cauți . Cauți pe Bărbosu ?  'poi să știi că el i-a dăruit singurătății tale doar două mîini ...

05. Se doarme ... - Dec 31, 2014 11:19:00 PM
da , așa e.
06. Cri Cri sau tangențial șoferisme moraliste - Nov 26, 2014 12:04:00 AM
    E spre amurg. Spatele-mi lat e o povara de trufie nerecunoscuta de mine insumi , caci fac sa se fereasca in parti si oameni si vanturi. Sub umbrele- oameni de zahar, care-si treiera fiecare glodul pe masura incaltamintei, si iscodesc vitrinele cu ochiul. Parca ploua, parca ninge. Nu are nicio importanta, ca tot glod e. De unde atata glod si nevoie ,cand sunt doar pietre si asfalt? Nici eu nu stiu. Treceam prin fata unei cafenele care avea doua ferestre imense ,si-mi cautam reflexia, insa am observat ceea ce nu cautasem: doar oameni discutand aprig si  confortabil , infigandu-si flotant nasurile in dîrele  de aburi de cafea. Unii spuneau te iubesc-uri , altii se certau , insa toti parca  uitasera de frigul de afara.
    In mijlocul drumului se intimpla o lupta crancena dintre un ziar si vint. Cand vintul mai ostenea , de partea lui veneau masinile, si nemilos una cate una il retipareau. Si tot vantul l-a salvat suflandu-l undeva langa o banca... De ce nu-mi miros cafelele , nu ma bat vanturile, si n-am anvelope?
07. Fara titlu - Oct 20, 2014 10:24:00 PM
  Picura picuri pe geam. Si reusesc sa-i prind pe dinauntru.Mi-e jale ca mi-e lene , mi-e lene ca mi-e jale. Atat de mult se repeta lucrurile incat nu am nicio pofta sa continui in aceeasi maniera.Si daca imi voi schimba maniera, nu sunt sigur ca lucrurile se vor schimba. Da , e vorba de atitudinea fata de lucruri , dar cum sa ti-o schimbi cand nimic nu se schimba.Cuvintele sunt doar cuvinte, dar pina la urma ele dau forma faptelor. Astea din urma daca-s lipsite de declaratii sfarsesc necunoscute undeva in umbra si frig ca niste licheni. Am nevoie de cuvinte ca sa pot sa scuip la figurat pe ce inteleg si  nu-mi place, dar ele-s atat multe si totuna, incat prin portile inguste de eliberare ies cele mai sprintene si haine. Linistea interioara adesea imi e interpretata drept agresivitate innabusita.Deloc nu e agresivitate, ci un dezgust latent. Interesul pentru persoane sfarseste acolo unde sfarsesc punctele de reper in identificarea sinelui .Am incetat cu asa practica. Ma pregatesc sa incetez cu totul.
08. Paloare - Oct 14, 2014 8:40:00 PM
    Tu indiferentule ce te plimbi pe străzi obosite de timp, ești eu ce mă regăsesc în trei umbre replicate datorită prinsorii tale  în mijlocul drumului, în labele puhave ale luminlor stradale. Tu mă incluzi în sinea ta materială , iar lucrurile mai mari ca tine te conțin , ele la rîndul lor sunt conținute de altele mai mari ... Eu sunt ultimul inel în lanțul măreției ,al Totului, inelul care începe și se termină în început .Vreau să scap de tine , de nevoile tale , să fiu amorf. Nu-mi spui nimic : ce trebuie să fac și ce nu , doar mă anunți . Ești soldatul care e gata să moară pentru o decizie , comandă. Te faci jertfă ca să-mi impui condiția: ori ești cu mine , ori nu ești deloc! De ce m-ai ales pe mine să-ți sufer chinurile ,să asist la surparea ta zilnică chiar dacă te țin după regimuri prielnice-ți.
Mă faci să-ți simt durerea cînd ești lovit , te-ai intercalat cu  eu și nu vrei să mă lași a crede că există viață fără tine . Care ți-a fost intenția în a nu mă lăsa să mă odihnesc în absență. Ea le conține pe toate încît nu le conține pe niciuna.
     Vreau să-ți spun cuvinte fără sunet să mă înțelegi  că nu-ți admir lumea pe care mi-o afișezi drept unica obiectivă. Vreau să mă lași să nu simt nimic , că mă distragi în a gîndi. Am înțeles de ce mă cumperi cu sentimente și senzații, e ca să mă consider mai presus decît o simplă formă 3D de existență care doar  cunoaște. Ziua cu care încerci să mă corupi e doar o urmare , o  dimineață după care urmează iarăși imediata noapte. Tu o să adormi ,eu o să te las poticnit de răcoarea plapumei de tetanos, cu rude deasupra capului tău ce-și vor roade obrajii de mâinile tale , mâinile cu care ai lucrat , mîinile cu care ai cuprins voluptăți intime numindu-le femei , mîinile cu care te-ai șters la fund , mîinile care le-ai pus pe creștetul feciorilor, mîinile care înghețau iernile cînd plecai la lucru pentru că așa trebuia, să fii în slujba binelui a ceea ce construiai, mâinile în ale căror crăpături seara picurai  lacrimi  pe ascuns lărgindu-le albiile... Mîinile tale acum au ajuns ca oricare alte milioane de mîini reci lipsite de sens. Ești nimic fără mine , un ambalaj care pretinde că este mai mult decît este. Tu-mi dai viață și chin , și tot tu mi-o iei și mă faci să sufăr din cauza asta . Sunt numele de brand pe  conserva  ta , valoarea o am doar eu cel care nu se supune termenului tău de valabilitate.
09. Luna rea - Oct 7, 2014 9:40:00 PM
                                                         Nu se dedică femeilor , și totuși.
                                                                Ciclu timpanic. O ,da!
                      
10. Mortua est - Sep 17, 2014 8:53:00 PM
 
 
  Pași lunecoși pe podeaua lucie a morgii ,se aud precum lacrima cade pe hîrtie. Bâzâitul lămpilor fluorescente instigă orice organism aflat în mișcare să se oprească și să le asculte cum strîng polenul biologic reflectat de căpița de organe cărora le lipsește doar o furcă înfiptă-n vîrf. E liniște , e bine .Aici poți afla cum cu adevărat miroase sufletul ...Orice instrument cînd e pus pe masă țintește timpanul cu un ecou pestilențial. Creierul precum un scenarist care fumează iarbă, dă colosuri de scenarii ,și anticipă viitorul cu un funebru sfîrșit.Moartea nu are coasă  ci halat alb ,și e impozitată de stat.
11. Recidivă temporală - Sep 2, 2014 8:20:00 PM
Timpuri trec prin canavale omenești
Sug tinereți în cavități - sicrie
și pedofile batrîneți ejaculînd atroce,
doar piei uscate lasă pe un os.
Are veșnicie cine scrie -
nu un penis în arhimandrie,
nu o dragoste de palmă-n calos,
nu un întuneric care lume-ndrumă
că și-a cumpărat lanternă,
ci un epileptic geniu tăinuit orgolios,
în mucegaiul de opaiț.
Căci ura sa e-o roadă amară ,
o bea lumea secole apoi ,
slăvind-o drept divină scriitură,
Cînd de fapt lumina-i
nu-i decat o budă pentru geniu.


                                                                                        foto
12. Cârnațiada - Aug 17, 2014 9:41:00 PM
   S-a întîmplat cu ceva vreme în urmă .Era deja noapte și treceam pe lîngă ultima alimentară care se închide la oră tîrzie. Și fiindcă nu prea aveam ceva de mâncare acasă , adică nimic,  hotărâi să intru.Nu m-am speriat de gândacul de bălegar ce stătea stranjnic lîngă ușă și nici nu știu ce ar fi căutat el acolo , că ăștia parcă nu vând... În fine , nu-mi prea puteam permite analize  pe stomacul gol, căci cînd sunt flămînd sufer de transhumanță de neuorni cerebrali în anus.Mi-am cumpărat o pâine ,chefir , și din cărnuri - cîrnaț ”De Odessa” ,adică ceea ce a mai rămas din specia dată la vitrină.Cu greu , și totuși nu m-am abținut să întreb în glumă dacă era adus direct de pe maidan,și drept reacție vînzătoarea și-a pliat pleoapele ochiului drept dîndu-mi de înțeles că nu are chef de glume.O bănuiam de ceva. No bine , mi-am luat sacoșa cu produse i-am întors spatele , și-am pornit spre ușă. Însă eu simt cînd cineva  îndărăt mă sfredelește ironic cu luciul smalțului dentar ,așa că brusc m-am întors cu fața spre ea ca să-i prind privirea sclipocind . Ahaaa, te-am prins hîrb ”menopauzmatic” ! ,am zis în șoaptă. Femeia văzîndu-mi acțiunea, s-a făcut deodată ocupată cu număratul banilor. Eu ca să nu par sociopat, m-am aplecat să-mi șterg papucii cu un șervețel umed. După ce terminasem cu mascarada , grăbit am deschis ușa și am pășit pragul. Am călcat involuntar gîndacu. Nu m-am aplecat să-mi șterg papucul.

  Acasă. În timp ce pisica își testa colții pe degetele mele de la picioare , eu înlăturam pielița cîrnațului de parcă aș fi decalotat un penis.Când am sfîrșit cu operațiunea dată , am descoperit că de departe cârnațul avea un miros  acru precum o vomă rezultată din combinarea clătitelor cu smântână și a vinului gros, de aproape - aducea a fum, și ca orice moldovan ca să nu fiu zălud și bolund , am dat preconcepțiile la o parte,și am gustat. Destul de ok ,l-am molfăit mai pe tot, am turnat chefir deasupra, și-am pus cep cu pâine .Ce a rămas l-am dat pisicii să-l ucidă, aceasta imediat l-a înșfăcat și-a plecat  în salon să ... se joace cu el bineînțeles! No animală nepuricoasă ce ești tu ! Eu vasăzică îți lăs și nu mănânc eu tot, da' tu... La drept vorbind , animalului îi era sub coadă de ceea ce spuneam eu despre recunoștință, nici măcar nu dădea semn că gura mea producea zgomot care ar fi fost suficient de important pentru a o distrage din jocurile sale cîrnațiale , și spre final am cedat. M-am culcat , dacă am dormit vreo 2 ore ... Încăpățînat cârnaț am cumpărat, mi-a luat la forfotit lava în stomac că nu-mi găseam loc. Încăpeam să stau ca îngerii pe vârful de ac.Am aprins lumina. Și ce e curios că magicul aliment nu voia să iasă nici pe ici  nici pe colo.În schimb gazele mergeau ,aș fi putut contribui considerabil la proiectul Nabucco. Pisica, care stătea pe pat în postura sa obișnuită de înțelept leneș se uita ironic la chinurile mele procustiene.
După 3 ore de nesomn și vlăguială digestivă și generală, am reușit să adorm cu un zâmbet metaforic : sper să fiu cauza tsunami din golful Bengal.

Fin .

13. Micile plăceri - Aug 8, 2014 12:41:00 PM
   Vântul călduros de vară mă suflă muieratic de după blocuri , informându-mă despre greutatea mirosului de asfalt mestecat întruna de roțile mașinilor . În iad e mai plăcut , macar acolo sunt condiții egale pentru toți, aci însă totul merge după fabula greierul și furnica cu destinație inversă a moralei : parlamentarii-s în vacanță...
Nu le port pică , ci doar vreau să-i omor așa pentru distracție anchilozantă.
 
    Intro-ul  a fost cât se poate de pozitiv, recunosc m-am stăruit peste măsura putințelor și a toleranței parvenită dintr-o răbdare suprimată coleric.

   Să vorbesc despre senzații. Logic, se începe dimineața. Hămesit de băi cu aburi nocturne  în propria cușcă rezultate din vise porno sporadice, ora 5 devine ideală pentru prima oră de adormit așa cum trebuie. Vina îmi aparține căci îmi condiționez aerul doar cu aparatul biologic de eșapament ,adică digestiv. Urmează încă trei ore pe parcursul cărora dorm ca un făt ,că nici glasul lui rise like a penis nu mă tulbură în a-mi savura absența în fața teveului pentru a privi un show wake up de căcat. Timpul trezirii vine cu promisiuni deșteptătorului din cinci in cinci minute . Nu pot să mă deprind cu libertatea față de muncă  ce o am de-o săptămână. După ce mi-aduc aminte cum stau lucrurile , mă deconectez pînă la ora 11.
Atunci da , am chef de sfadă cu vecinii : să-i trimit ,să-i retrimit de unde au apărut . Nu -s prea rezervat ca să-i întind pisicii o mătură de ajutor pe spate că a încurcat kitekat-ul de jos cu șoldurile de găină de pe masă. Și da , umblu gol prin casă , cum umblă elefantul cu trompa când i-i sete de apă.

    Amiaza mi se asociază cu transpirația între craci ,și senzația de arsură cînd chilotele îmbibat cu sudoare mă roade la paranteză . Așa că ,continui să umblu dezbrăcat , oferind poate plăcere poate dezgust locatarilor din blocul de vizavi care la sigur nu mă văd de după jaluzelele trase. Cel puțin imaginația pe timp de caniculă funcționează mai bine decît frigiderul turcesc nu demult cumpărat, ce mă ține din reparație în reparație .Pornesc televizorul și ca să vezi : reclame , filme în care văd zăpadă , răcoare ... Ăștia își bat joc de oameni.

   Mai spre seară ies și mă duc să cutreier coclauri. Provizii sigur că-mi iau , și-n mare parte e bere. Sub țîrțîitul insectelor și al altor jigodii mă instalez undeva într-un loc umbrit de copaci  care dă spre apus.Îmi scot precaut berea din lada frigorifică , ca nu cumva să-i scutur roua...
Îmi place să observ cum transpiră.
Am ridicat gâtița sticlei la nivelul gurii și încet am impins-o de fund pînă când licoarea mi s-a vărsat în cavitate. Sunetul produs de impactul ritmic al berii cu epiglota , mă instigă să deschid ochiul drept și să privesc prin sticlă cum se agită bulinele de gaz , apoi să-mi îndrept privirea către peisaj și să trag un îndelung și  galeș râgâit.

   Nu am nevoie de fluturii lui Binder , nu am nevoie de povestea borcanului cu pietre... Eu îmi pun doar nisip în el , căci lucrurile mici se întîmplă întotdeauna, și trăindu-le-n plăcere îmi fac viața într-o continuă plăcere. Să trăiesc în gol pentru a aștepta lucruri mari , nu e de mine, nu culeg pietrele aruncate în mine, eu îmi duc nisipul meu.
14. Bienvenue en Moldavie - Jul 2, 2014 7:59:00 PM
Țara mea , acolo unde e liniște și p...rostie


15. Rândunica patriotică - Jun 22, 2014 12:23:00 PM
  După ale mele e cea mai frumoasă , veselă de tristă și neajutorată pasăre. Fracul ei negru lucios fie că e pentru aerodinamică, fie pentru frumusețe, cert e că-i util pentru a fi rândunică. Ea este vietatea care cară glod în plisc pentru a-și face cuib; pe cât e de harnică pe atât  e și de dăunătoare. Doar vrăbiile celea burduhoase , cu talie de funcționari publici, o pun la dubă, alungând-o din cuib și scotocind prin paiele adunate de ea. Rândunica nu se bate , rândunica e pasărea care renunță.Ea locuiește în țara asta , dar trăiește în alte țări. Suntem rândunici pentru că suntem rânduiți ca niște păsărici.




                                                                                                             Foto
16. Teatral - Jun 14, 2014 12:58:00 PM
     Scena e deschisă, începerea primului act se face spontan, dintr-un punct parcă oprit artificial. Personajele, deși puține, nu se anunță, întru a ambiguiza acțiunea și de a-i conferi  naturalețe și breșă comunitarului .
Efectul e similar cu realizarea  fără anestezie a unei incizii pe abdomen .În mijlocul camerei - o femeie în pijama spitalicească, crăcită pe arhicunoscuta masă . Mici zgomote surde ... Alunecând pe pereții uterului ,micul om s-a oprit ,deoarece nu mai putea trece de capu-i enorm, s-au stăruit genele tatălui - investit fără voie cu funcție familială- care acum nu stă cu flori după ușă ,ci încearcă să-și aducă aminte în dormitorul cărei doamne se află. Îndemne la scremut din partea strigoilor în halate .Aceștia ,odată cu ”înaintarea” copilului , își achipuie prin minte foșnetul bancnotelor fără vreo oarecare entorsă de rușine.Micul om și-a părăsit sălașul ,anunțându-și prezența cu răcnete afundate-n hipoxie. Toți sunt veseli . Doar un om din motive nobile exclusiv pentru sine , iar ceilalți ,din motivul veseliei acelui om,și fără îndoială  ,acel al recompensei.
     Desigur ,că  pentru primele zile, îngrijitul caraghiosului cela drăguț produce o oarecare satisfacție. Lucrurile se schimbă ceva mai târziu, mai bine spus somnul și liniștea interioară. Apariția dinților, o pneumonie ,indigestie etc., o fac pe mamă să regrete. Dar aceste regrete se spulberă imediat ,când ștrengarul își potrivește un zâmbet cât se poate de sincer, și strălucește din ochii săi încă albaștri.Trecut de vârsta alintărilor și nazurilor , micul nostru om ,se găsește derutat de pofte subite și frămîntări de integrare în atmosfera socială,adică , încă își mai permite să nu gândească decât partajind opinia mamei.
     Actul doi e cât se poate de complicat din perspectiva personajului. Ceea ce pentru prezentul nostru a fost o clipă frumoasă , pentru personaj nu e altceva decît o faleză de pe care nu se decide a-și turna ceară pe aripi , și a zbura ,căci tot timpul e soare. Soarele ăsta îl ademenește prin lenevie spectrală și siguranță pe pământ, însă  cerul violat de edeme  plumburii îi oferă posibilitatea de a decola. Neavînd  cu sine decât batista mamei poleită cu lacrimi de dragoste egoistă, omulețul își ia vânt.A ales cerul.
    Actul trei .I-a putrezit batista mamei în buzunar odată cu chipul ei în memorie. Obosit de înălțime și aer fără oxigen , pedepsit de fulgere ,saturat de false sentimente alizeice, personajul devine un prizonier cu aripi.
Are nevoie de căldură ,are nevoie de lumină, dar pentru asta trebuie să cadă, să revină. Nu vrea să vadă pământul. Așa că se ridică deasupra norilor.Și moare. Nu pentru că nu l-au ținut aripile , ci pentru că îmbătrânise. ”A fost un om bun” ,zice lumea, și-și vede de timpul său. Omul și-a ales cea mai gravă pedeapsă : să vadă tălpile celor vii.
17. Ecleziast - Jun 6, 2014 8:17:00 PM
  Necunoscutul și frica deseori se prefac în una și aceeași la înțeles. Odată eliberată de sub control, frica se transformă într-un curaj deloc eroic , în unul cu accese de rabie.E necesară ca și simțul durerii ,de a proteja fizicul și de a converti pînă la subminare  conștientul într-o scoarţă vegetativă. Lipsiţi de judecată ne vom ocupa exclusiv cu ceea ce acum ne stăruim să avem : mîncatul şi sexul.Lipsiţi de judecată fiind , lucrurile  ni se vor lumina , că nu există  niciun merit pentru sudoarea de a gîndi . Iar a gîndi înseamnă a complica.
18. ReVersuri - Jun 2, 2014 9:24:00 PM


Trasez metodic zîmbete sarcastice
În absența plenitudinii de chip,
Găsind soluția-n problemă, în șip ,
Continui devalizări morale și bombastice.

Fricos ca un struț eu sunt,
Îmi caut disperat salvarea ,
nisipul sau căldarea,
Că ideatic ,și-n gât îs scund,
Când încerc să mă ridic,
îmi dau cu capu-n fund.





                                                                                                                                                                          Foto









19. Ultimul troleibuz - May 23, 2014 10:38:00 PM
   Niciodată nu întârzie . În fiece dimineață se pornește agale dintr-o parte a orașului pentru a ajunge în altă parte a orașului. Străbate negura  artificială îmbîcsită cu monoxid de carbon , de departe fiind văzut și asemănat cu un chior , căci are numai un ochi ce bate cu o lumină obosită și istorică. Oprește la fiecare stație ca să înghită puhoiul de oameni agitați care întruna pironesc cu ochiu ceasurile, telefoanele și scobesc în față niște mimici înăcrite. Absorbiți de animalul electric, oamenii se simt parcă mai bine , nu le încurcă nimeni să se gândească la nimic, cu toate că e înghesuială, căldură și toate mirosurile de parfum se amestecă între ele formând un singur odor , unul puturos de insuportabil. Dacă e să-i vezi de afară , seamănă cu niște jivine duse la abator în lipsă de spațiu . Toți au niște fețe șterse ; nici orele de meditație nu eliberează atît de eficient de gânduri.

   Mergând un timp cu burduful plin de oameni , animalul mecanic face viraje ca un taur de coridă și începe a-i da afară de parcă ar zvârli nisip pe trotuar. Salariații în mare parte își epuizează prezența , și rămân doar o mână de studenți , patru babe , și niște puștoaice de gimnaziu  ale căror buze ambreiau  pe circumferința chupa chups -urilor făcând onomatopeice stridente și provocând noduri adiționale la cravată iehoviștilor din spatele lor.
  
    Încă ceva stații s-au  trecut, și coboară toți în afară de o domniță cu două cosițe mășcat împletite.Am încercat s-o ghicesc la față cercetându-i ceafa . Mi-a simțit privirea ce-o sfredelea în occiput, și  și-a întors capul spre mine, clipind înduioșător ca o bufniță pe timp de zi .
Am recunoscut-o , era fata pe care am devorat-o pentru prima și ultima oară într-o vară când aveam puf pe piept. S-au deschis ușile ,și domnița a sărit de parcă nici nu mă văzuse. Asta poate că nu mă frământa atît de tare ,cît faptul că de atunci  nu s-a schimbat deloc la trup și chip timp de doișpe ani .
Deodată am simțit cum cineva mi-a aranjat o lovitură puternică pe spate, m-am întors îmbrâncit cum eram, ca să văd că pe scaune stă un moșneag și o babă ,aciuiți acolo enigmatic.Niște chipuri de ceară , urâte și moi la palpat cu vederea.Moșneagul mi-a întins mâna în semn de salut ,i -am intins-o și eu tremurînd, doar că nici nu am dovedit să -l ajung că m-a și apucat el primul, privindu-mă fioros. Ochii ceia aveau ceva din căpruiul meu,drept că  o nuanță mai spălăcită-n cataracta dezamăgirii.
- Nu te căuta aici ! Dă-mi voie să mor ca să trăiești tu!
- Aiurești moșule , zisei eu.
Nu mai strigă nimic, doar mă înșfăcă de piept și mă aruncă pe trotuar. M-am lovit cu capul așa de tare de bordură , încât am crezut că neuronii îmi explodează ca o ciupercă atomică.



Rău m-a prins și deșteptătorul , nu mai beau votcă...







20. muEvoluție - May 3, 2014 9:58:00 PM
Darwin nu a avut dreptate , maimuțele au provenit de la oameni și nu invers!
Iată de ce-mi tot crește păr pe spate , stau mult în picioare...













                                                                                                                                                             Foto

                                                                                    

21. Nătăfleață - May 3, 2014 5:30:00 AM
   Cînd eram  mici , ștrengarii iți spuneau Nătăfleață, că erai și iarnă și vară răcită  și umblai cu pumnul plin de muci tot timpul, și da erai și prostuță (desigur că exagerez într-o inversă limită, nu puteai fi proastă caci erai copilă, erai pe măsura vârstei!).Dacă era să jucăm fotbal  nici în poartă nu te puneam ca să nu ne murdărești mingea de secrețiile tale nazale.  Poi  părăsit-ai mahalaua noastră, te-a luat mă-ta -n Turcia , și nu te-am mai văzut decât nu demult.Acum te-ai făcut femeie în toată firea, drept că tot umbli din reflex cu pumnul drept încordat , presupune lumea că ai strâns acolo altfel de muci , de ăi turcești... Aceiași ștrengari ajung să-ți spună doamna Natalia când vin de-și achită comunalele și sughiță la decolteul tău în care plonjează doi bulzi apetisanți.
   Te-am salutat și mi-ai răspuns cu o certă obligație de serviciu ,după care ți-ai aruncat  pe spate firele de păr drepte ca niște știuleți ,izbindu-mă-n  nas cu un miros de parfum franțuzesc ,care mi s-a strâns în laringe făcîndu-mi un nod de incomoditate personală ...
  Că interesant mai schimbă timpul ipostazele!
22. Relaxăm neuronii - May 2, 2014 3:57:00 PM
Dacă vi s-a acrit de la atîtea cancanuri și  rațiuni în ton pervers ,vă îndemn să vizionați următorul filmuleț animat (de-a dreptul frumos) creat de un domn rus. Informația : de ce ? pentru ce ? unde ? și cu cine? , găsiți în subsolul videoului pe pagina de youtube...


23. Exercițiu de melanAlcoolie somnambulică - Apr 28, 2014 6:51:00 PM
  Cu genele am despletit lumina în spectre și te-am găsit cu retina pe celălat mal dându-mi salutare cu mâna. Prefer sa te văz de la distanță căci neclaritatea imaginii te face mai frumoasă decît ești în realitate.Părul tau crețos răsfirat și mânuit erotic de vânt, se lasă lăsat pe spate ca să-ți ascundă începutul de cifoză ; dacă eram mai departe te-aș fi încurcat cu salciile aplecate să-și picure seva în torentul de lichid amestecat cu mîl și nisip.
   Apa săruta franțuzește malurile, intonând un sunet specific. Un pește pleoscăia cu coada luciul solar dinamic  întins pe apă ca o vomă bogată în cartofi de semilună si hrișcă răsfiartă pe covor.
Niște puf de plop plutea înecându-se în valuri , tu îi pedepseai moartea cu pietre ,cătând cu ochiul la mine dacă agreez ceea ce faci. Sunt neutru la adresările tale , neutralizez sarcina dispoziției cu care ești încărcată, căci mereu găsesc suficientă egalitate să fac asta.
   Ți-ai scos copilărește șorții ca să-mi arăți triunghiul de peri de pe Venusul tău. Atunci aș fi dorit să vin imediat aproape de tine să arunc ca Vulcan o lavină albă pe muntele tău , apoi să-ți ciupesc din ovare ca un vulture caucazian, și să-l sfidez pe dumnezeul tău , să-i arăt ce fiică are... Dar m-am temut că o să te văd la față ,căci poți lua orice chip feminin , iar eu nu sunt Oedip...
    Suntem pe maluri diferite ,dar între noi curge aceeași apă. Credem până la disperare că e numai a noastră , ca și ceilalti ...Te văd în fiecare noapte. Și -n dimineți nepotrivite mă lași cu falca în salivă pe podeaua din bucătarie.


24. Despre scopuri și de ce să nu le ai - Apr 24, 2014 3:30:00 AM
     Scopuri , scopuri... Lumea  a cam luat chestia cu scopurile prea în serios . Prin ziare , reviste , pe net, găsesc fără  să caut articole ,frânturi de text despre scopuri ,motivație, succes. Toți respiră de transpiră în ritmul mondenului , bogătanii trăiesc cum doresc elaborând metode pentru cei de rând cum trebuie să-și  restructureze viața ca să ajungă bogați, iar cei de rând înghit în sec și le urmează calea pînă cînd leagă o prietenie cu amicul din pahar, și încep
a înghiți în demisec.Cum și-a făcut Rockfeller primul milion ? De ce nu am salariul  lui Donald Trump, și de ce am apărut pe pământ ,dar am impresia că-s într-o nebuloasă de emetic?    Firește că după orice poveste a unui om de succes nu se ascunde nimic de deosebit.Dacă e să -ți  încordezi un pic nasul critic , observi de la o poștă ca dumnealor
le-au rămas între dinți cîteva fire de păr din regiunea perineală ; se prea poate că s-au smuncit prea repede din căcat la lumină. Alți oameni de succes nu au stat dosiți de vreun cur călduros pe care să-l maseze ca pe lampa lui Aladin în semn de recunoștință și rugă , ei au plonjat prin reziduuri morale ,au călcat pe sentiment, s-au intoxicat cu propriul Ego , aka interes, au distrus în numele lui ”destine” , motivând cu drepturile pe care și le-au creat singuri. Și acum privesc mândru de pe coperte la mâinele tale posedate de un tremor ușor căpătat în urma scrisului la calculator ; ajunșii în postul înaltei valori, încearcă să educe în tine un om care iubește societatea și obține ceea ce dorește doar în felul ăsta;iar să iubești, într-o măsură oarecare înseamnă să-ți bați joc de tine.Nimănui nu i-a reușit asta flawless. Așa că de dai vină nedemnului, în primul rând ar trebui să privești în sus, la ”pătura” care te acoperă ca să-ți fie cald, luându-ți în schimb lumina ; acolo și creatorul îți mărginește orizontul , pentru că te-a făcut după felul și chipul său - un porc visător .
  Să facem o analo(r)gie :


     Hai că totul e relativ! ar zice unii. Și e corect , căci ăștia care spun astfel nu au crescut cu educație absolută precum sunt mărimile fizice (nu cele de la sutiene) .Când eram mici, obișnuiam să credem orbește în ceea ce ne spuneau adulții, acum ajunși în postura lor punem la dubiu orice, chiar și ceea ce suntem - o vagă masă neuronală dinamică.Și cu toată asta ne permitem a face categorii , a crea sisteme fixe , comportamente, a avea iluzia corectitudinii. Tindem spre ideal .Deci rezultă că ”fixul”  este idealul . Dacă e așa, înseamnă că am depășit idealul demult, căci deja gândim la modul relativ (cu mici excepții), și ne pregătim pentru calea întoarsă.

   Nu am scopuri... O să încep de la aceea că am fost născut. Cel mai jignitor e că nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să ies afară.Poate scopul meu era de a pluti efemer prin lichidul seminal, poate scopul meu a fost să flirtez prin uter cu vreun ovul prăpădit . Totul s-a decis pentru mine . Iată deci care e păcatul cu care sunt născuți toți ! Nu că facem sex ( și animalele fac sex ,dar nu sunt păcătoase), ci că atentăm la libertatea altuia , pentru a ne satisface poftele.  Dura lex ,if no Durex
Ei bine , pentru mine nu există scopuri ,căci dacă să-mi privesc apariția drept început, scopul ar trebui să-mi fie sfârșitul, ceea ce nu-mi prea entuziasmează măduva-mi moștenită.Totuși optez pentru păcat, însă unul upgradat , ca să-l pot păstra în latex.

   Acum despre motivație. În secolul discriminărilor, când încrederea în sine depinde  de cum te complimentează alții, și mai ales de voința de a nu  pune asta la îndoială, apare nevoia
de motivație. Motivația e de fapt o justificare în fața celor din jur. Doar cei care nu sunt indiferenți față de ceilalți au nevoie de motivație. Restul fac ce vor ,pentru că asta vor.

  Deseori sunt întrebat Ai  vrea să trăiești încă o viață?  . Care bre încă o viață, când eu pe asta nu am sfârșit-o cu bine?! Presimt că ultima rată o voi da-o direct printre scândurile de brad!
  



25. Pentru că basca mea ! - Apr 17, 2014 7:50:00 PM
Nu am scris de ceva săptămâni întrucât sunt sensibil la conditiile socio-meteo-culturale.
Iar acum în ajunul urărilor ”Hristos a înviat ! ; Aiurea l-ai îngropat...”,sunt sensibil la  boiala de ouă; am un atac de panică, să nu mă prindă careva sectare în momentul meditațiilor ”buddiste”.
Plouă...